Istoria cifrelor. Când a apărut sistemul de numerație

Milioane de ani i-au trebuit omului să fie capabil să se gândească la termenul de număr, adunare, etc. De fapt, dificil este să înveți un copil conceptul de numere.

În trecut, când cineva dorea să spună câte animale deține, nu folosea sistemul de numerație, ci punea câte o piatră, sau un cremene, într-un sac pentru fiecare animal. Cu cât avea mai multe pietre însemna că are și mai multe animale.

Termenul de calcul vine din latinescul calculus care înseamnă piatră.

Mai târziu, omul s-a obișnuit să tragă linii pentru a număra. Trăgea o linie pentru fiecare lucru pe care dorea să îl numere, dar nu avea un termen pentru a spune rezultatul.

Următorul pas în dezvoltarea sistemului numeric a fost, probabil, folosirea degetelor. Termenul de cifră vine din latinescul digitus care înseamnă deget. Și din moment ce avem 10 degete avem și sistemul zecimal, în bază 10.

În timpurile vechi, mai existau sisteme în baza 12, 60, altele 20, chiar 2, 5 sau 8.

Sistemul a fost inventat de romani în urmă cu 2.000 de ani în urmă și a fost folosit de europeni pe scară largă până în secolul 16. De fapt, încă folosim sistemul la ceasuri și pentru a arăta capitolele într-o carte.

Acela a fost un sistem mai complicat, iar astăzi avem un sistem inventat de hinduși cu mii de ani în urmă și introdus în Europa în jurul anului 900 de comercianții arabi. În acest sistem, toate numerele sunt scrise cu nouă cifre – 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 pentru a arăta mai multe, și cifra 0. Este un sistem decimal, construit în baza 10.