Istoria bicicletei. Cine a inventat bicicleta

Sunt câteva mărturii care atestă faptul că egiptenii aveau un fel de vehicul pentru deplasare pe două roți și se mișca cu ajutorul picioarelor călătorului.

De-a lungul timpului au fost inventate tot felul de vehicule pe două roți care permiteau deplasarea, de cele mai multe ori biciclistul trebuia să dea repede din picioare. Se crede că primul care a intuit și desenat ce avea să devină mai târziu o bicicletă a fost Leonardo da Vinci.

Începuturile bicicletei de astăzi datează de pe la 1817. În acel an, neamțul Karl Drais von Sauerbronn a inventat mașina de alergat sau laufmaschine. Era realizată din lemn, dar tot nu avea pedale, avea un sistem de condus cu un ghidon prins de roata din față, pentru a permite virajul. Regele George al IV-lea adora să se plimbe cu ea.

Pe la 1840, scoțianul Macmillian a preluat ideea lui Drais și a adăugat sistemul de pedale și o frână. Acum exista și prima bicicletă funcțională din lume.

Acest vehicul avea roți din fier, fără anvelope, și cântărea 26 de kilograme. Roata din spate avea 106 cm, iar cea din față 84 cm. Bucuros de rezultat acesta a plecat cu ea prin oraș, dar din nefericire l-a arestat poliția că a mers prea repede.

Termenul de bicicletă a fost folosit prima dată în 1845. Francezul Lallement a atașat manivele și pedale la roata din față.

În anul 1868 bicicleta a avut roți de metal cu spițe și anvelope de cauciuc solid – în continuare roata din față era mai mare. Anumite modele de biciclete aveau roata din față și de 1,5 m înălțime sau chiar mai mult.

Bicicleta sigură și modernă și-a făcut apariția pe la 1885. Roțile aveau aceeași dimensiune, erau protejate de cauciucuri, șoferul stătea pe șa, iar bicicleta avea și lanț la roți.