Chinezii s-au folosit de amprentele lor cu sute de ani în urmă, sub diferite forme și pentru diferite scopuri.
Valoarea amprentelor este decisivă în depistarea criminalilor, iar acest lucru este folosit de ceva timp încoace.
Primul om care a sugerat că amprenta poate ajuta la identificarea unui criminal a fost doctorul Henry Faulds de Anglia, în 1880. În anul 1892, Sir Francis Galton, un om de știință englez, a stabilit că nu există două amprente identice. El a fost și primul care s-a apucat de colecționat amprente umane.
Guvernul britanic a devenit interesat de teorii și a pus o comisie să studieze ideea de a folosi un sistem de identificare cu amprente. Unul din membrii acestei comisii, Sir Edward Henry, a devenit șeful Scotland Yard.
El a conceput un sistem de clasificare și îndosariere pentru amprente. Fără un asemenea sistem ar fi foarte greu să găsești și să potrivești două seturi de amprente, pentru o identificare. Timpul este important de fiecare dată atunci când este vorba de prinderea unui criminal.
Potrivit sistemului lui Sir Henry, toate amprentele erau divizate pe: bucle, bucle de buzunar centrale, bucle duble, arcade, arcade corturi, spirale, și accidentale. Prin numărarea ridurilor dintre puncte fixate din model este posibil să clasifici fiecare dintre cele 10 degete într-un grup definit. Degetele adunate sunt luate ca unitate pentru a obține clasificarea completă. Dar acest sistem era inutil fără datele posesorului alături. Astfel s-a ajuns la crearea unei mari arhive de date complete cu ajutorul căreia poți afla date despre un anume individ în câteva secunde.