Isi ascund statele europene datoriile?

Statele din zona euro au o istorie bogata in ceea ce priveste
„manevrele exotice” efectuate pentru a indeplini conditiile
necesare includerii in uniunea monetara, precum limitarea
datoriilor la 60% din Produsul Intern Brut (PIB) sau un deficit
bugetar anual sub 3% din PIB.

Practici ca vanzarea activelor de stat sau
transformarea datoriilor in titluri de valoare
securizate au fost considerate acceptabile, atata timp cat
acestea au avut ca scop punerea bazelor zonei euro.

Ingrijorarile ca
Grecia nu-si va putea onora datoriile sunt dublate de teama ca
si alte state europene ar putea ajunge in aceeasi situatie.

In ultimele saptamani, atentia investitorilor a fost atrasa de
politica mai multor guverne de a recurge la tranzactii de
swap valutar. Prin astfel de intelegeri, tarile pot face
imprumuturi in moneda straina, folosind un produs derivat pentru a
acoperi riscurile fluctuatiilor valutare. Aceste instrumente pot fi
folosite, insa, pentru a semnaliza artificial fluxuri de
lichiditati, luate in considerare la calcularea datoriei si
deficitului.

Guvernele din zona euro nu sunt obligate sa publice natura
precisa a tranzactiilor cu produse derivate in care sunt angajate,
ceea ce face imposibil pentru investitori sa discearna
posibilele riscuri asociate cu aceste acorduri.