Irinel Columbeanu: „Presa este un rau necesar societatii”

Intr-un interviu acordat revistei
Kamikaze, Irinel Columbeanu a vorbit sincer despre viata,
divort, femei si relatii.

Nu vi se pare nasol ca fac televiziunile atata caz de un
divort nefericit, in care abunda referirile la un
copil?

Irinel
Columbeanu: Folosind acelasi limbaj pe care
dumneavoastra ati ales sa-l folositi, nasol e pentru mine si copil,

divortul e o nefericire sau fericire, dupa caz; misto e oricum
pentru televiziuni sau alte organe de presa care va platesc din
prea-plinul veniturilor lor, izvorate din munca dumneavoastra de a
comenta ce li se-ntimpla altora, insa cel mai nasol ar fi pentru
dumneavoastra daca nu ati mai avea ce comenta si ar trebui sa va
cautati alt job. Lucru pe care nu-mi doresc nici mie si nici fiicei
mele sa vi se intample, deoarece presa este un rau necesar
societatii si util la noi toti.

Monica si Irinel Columbeanu pe
vremea cand formau un cuplu

O sa va mai insurati vreodata? Ati mai vrea
copii?

Irinel
Columbeanu: Nu am capacitatea si nici dorinta de
a-mi prevedea viitorul, insa fiecare dintre noi o are pe cea de a
si-l dori si de a-l si construi ca atare, prin optiunile pe care
aproape in fiecare moment le face. Rabdare si stati pe-aproape,
cata vreme nu va veti schimba meseria, nu veti avea decat de
castigat.

Acum, dupa tot scandalul acesta, privind retrospectiv,
credeti ca ati gresit ca v-ati casatorit cu Monica
Gabor?

Irinel
Columbeanu: Nu. Am gresit in schimb cand, pe
parcurs, am acceptat
expunerea mediatica a relatiei noastre, din dragoste pentru ea;
pentru Monica, nu pentru expunere. Comentariile dumneavoastra, de
altfel un rezultat normal si previzibil al unei asemenea expuneri,
pe care, din pacate si in ciuda sfaturilor mele, a inceput sa le
citeasca, ba chiar, treptat-treptat, sa le si consume, amestecate
cu accesul prea rapid si facil la bani, putere si faima, au
rezultat intr-un cocktail din care, cand sorbi prea repede si cu
nesat, te-mbeti. Pe fondul lipsei unei mai mari fermitati din
partea mea, in care de altfel nu am crezut niciodata ca ar fi
nimerita sau necesara intr-o relatie pe termen lung, toate cele de
mai sus au ajuns sa o conduca la concluzia ca nu noi ne-am
casatorit, ci ca ea s-a casatorit cu mine.