Irina Păcurariu, cu Prinţul Charles pe ”Culoarele puterii”
Charles?
Mi s-a întâmplat de multe ori să ajung faţă în faţă cu personaje
aparent inabordabile care au acceptat să răspundă la întrebări,
fără condiţionări, direct, în termenii pe care i-aş fi stabilit cu
un interlocutor obişnuit. Cât despre Alteţa Sa, el s-a format în
cultura datoriei pentru public, aşa încât dacă subiectul, tema de
discuţie sunt în preocupările lui, trebuie folosită şansa de a face
invitaţia la momentul potrivit.
– Ce te-a surprins cel mai mult la Alteţa Sa?
Patosul. Incredibil de mult patos în a apăra cauza României
tradiţionale, fără aroganţă, complexe de superioritate şi, în mod
special, simplitatea şi „cuminţenia” discursului.
– Pe cine vom mai vedea pe „Culoarele
puterii”?
De la agenţi CIA la oficiali ONU, de la jurnalişti la consultanţi
politici, vom avea reprezentanţi din toate zonele de putere. Ne-am
propus să desenăm o imagine a României cu ochii celor care, prin
natura „misiunii”, au fost aproape de deciziile care au marcat
destinul acestei ţări în ultimii 20 de ani. Îi vom avea pe Jonathan
Scheele sau pe ambasadorul James Rosapepe, dar şi pe Karin Hulshof,
care a fost reprezentant general Unicef în perioada fierbinte în
care România era condiţionată în relaţiile externe de adopţiile
internaţionale.
– Cum ajungi la astfel de oameni? Sau te găsesc ei pe
tine?
Bună gluma… Îi cauţi, prin prieteni, prietenii prietenilor şi,
normal, pe Internet. Am şi avut un episod foarte haios: ca să nu
mai activez alţi cunoscuţi, i-am căutat contactele fostului
reprezentat în România al Comisiei Europene pe net. Mi-a răspuns un
alt Scheele, care avea o agenţie de PR în Minesotta şi care,
incitat de confuzie şi ştiind foarte bine că poarta un nume public
din Europa, îmi ura succes să-l găsesc altfel pe oficialul
european. Ceea ce… am şi făcut, oricum nu vă puteţi închipui ce
mică e lumea! Am descoperit foarte repede că domnul Scheele avea un
fin pe care îl cununase, Dacian Ciolos, care era…român din
Iaşi.
– Te-ai gândit vreodată să pleci definitiv din
ţară?
De multe ori, dar mereu am revenit cu gândul că, atât timp cât ai
norocul de a avea părinţii lângă tine, ai şi datoria de a-i păstra
aşa.
– Dar pentru fetiţele tale ce-ţi doreşti: să rămână aici
sau să plece peste hotare?
Să le cresc destul de înţelept încât să poată şti mai bine ca
oricine cum şi unde le este mai bine.
– Cum crezi că ai reacţiona tu daca ai avea…
puterea?
Aşa cum o fac şi acum când o am! Adică în bucătărie… încercând,
pe cât posibil, să deleg cât mai multe dintre
responsabilităţi!