Ioana: Sergiu Nicolaescu ne-a luat rujul!…

Aflata la a doua colaborare cu Sergiu Nicolaescu, Ioana Moldovan ne spune cum a fost rolul care i-a rezervat o rochie de mireasa, dar și chinurile nașterii, cum e sa lucrezi printre desfașurari de trupe, cum era sa joace un alt personaj în film, cum e sa te vopsești de cinci ori într-o zi și sa te asemene lumea cu Sharon Stone.

Cum a fost „15”? Ce fel de poveste e?

E un film care are acțiunea în ’89, care aparține revoluției, dar totodata are și o poveste de dragoste foarte frumoasa, între un marinar din Constanța și o fata simpla, amarata și fara bani, din Timișoara. +sta e personajul meu, Imola, o muncitoare în fabrica.

Ce înseamna sa rememorezi dupa 15 ani evenimentele de atunci?

Eu aveam 13 ani cand a început revoluția la noi. Mi-aduc destul de greu aminte. Știam doar ca era agitație în casa, ca se asculta Europa Libera… Ce s-a întamplat la Timișoara am vazut însa doar în filmele care s-au facut dupa și în secvențele filmate atunci.

Cum arata viața eroinelor din filmul lui Sergiu Nicolaescu?

E vorba despre viața trista, amarata a trei fete care stau cu chirie într-un apartament. Viața dinainte de ’89, cand n-aveai voie sa ridici glasul, n-aveai voie sa comentezi nimic. Cele trei fete merg încolonate la fabrica și la masa, la cantina, unde pe ascuns se mai șoptesc lucruri legate de sistem.

Pentru tine, Daniela și Mihaela, trei femei frumoase, cum a fost sa va plasați în asemenea lume?

Interesant e ce a reușit Sergiu Nicolaescu sa faca din noi, sa ne ia creionul dermatograf și rujul din mana. Tendința e sa-ți accentuezi ochii, buzele, sa te machiezi, sa fii frumoasa. Sergiu ne-a „dat peste mana” și a reușit sa ne aduca în perioada din ’89. Sa ne simțim sarace, amarate. Nu a fost ușor.

Care dintre scene a fost cea mai grea?

Nașterea din catedrala din Timișoara. Imola naște în catedrala, pentru ca intervine revoluția, afara se trage… Eu n-am copii, nu știu ce înseamna sarcina. Am avut noroc, pentru ca exact în timpul filmului cea mai buna prietena a mea era însarcinata și a putut sa-mi spuna cum sunt durerile, cat de labila ești, cat de ușor plangi … Plus ca am fost la o maternitate în Timișoara și am așteptat sa vad o naștere.

Și ai vazut?

Nu, n-a fost sa se întample. Eu aveam de filmat secvența dupa-amiaza, am așteptat o naștere toata dimineața, dar n-a fost sa fie. Într-un fel a fost mai bine. Puteam sa ma sperii de ce vad acolo.

„15” e un film cu buget neobișnuit de mare (30 de miliarde, n.n.)? S-a simțit?

Poate ca s-a simțit în banii pe care i-am luat, în locații, în figurația multa. Se va vedea pe ecran.

Ce raport exista, din punctul tau de vedere, între „15” și „Orient Express”?

„Orient Express”, daca vrei, a fost un film mai liniștit din punct de vedere al ritmului. „15” e un film foarte dur, plin de suspans. Are și mai multa figurație și un alt ritm. Au fost foarte mulți soldați, tanchete, tancuri. Cand am filmat la Timișoara, în jurul catedralei s-au închis toate strazile.

Citește interviul integral cu Ioana Moldovan numai în