Ioana Cosma – Expertă în fotbal!

Pînă să ajungă în televiziune, Ioana a încercat un job de secretară şi unul de chelneriţă la o terasă din Cluj. A intrat la Facultatea de jurnalism, pe care a abandonat-o, după o vreme. Ca să nu ajungă vînzătoare la un raion de cosmetice, Ioana şi-a îndreptat atenţia către prima televiziune particulară din Cluj, apărută în 1994. S-a prezentat la preselecţia pentru reporteri şi a ajuns să fie prezentatoare la ştiri. Fotbalul a ”prins-o” de mică, iar vinovatul a fost chiar bunicul ei: ”Sînt din Cluj, dar am copilărit la ţară, mama fiind inginer zootehnist, iar tata – inginer agronom. Apoi, m-am mutat la Cluj, ca să pot primi buletin. Aşa erau vremurile şi, ca să pot avea buletin de oraş, m-am mutat la bunicul meu, cel care m-a dus pe stadion de la 5 ani. Pînă să plec la Bucureşti, am văzut toate meciurile Universităţii Cluj, cînd încă mai era în Divizia A. Aşa a început să-mi placă mie fotbalul. La Campionatul Mondial din ’86, a fost o întreagă aventură ca să vedem meciurile, pentru că nu se dădeau decît la unguri. Şi toată lumea din Cluj era pe dealul Hoia, cu tot felul de antene improvizate şi alimentate la bateria de la maşină. Aşa reuşeam să prindem ungurii – Duna TV – şi să vedem şi noi meciurile liniştiţi. Cu aprobarea miliţienilor, care erau şi ei lîngă noi. La CM din Italia, în 1990, apăruseră nişte cataloage pline de abţibilduri cu jucătorii prezenţi la Mondiale. Devenise un adevărat business să faci schimb de abţibilduri: «Dă-mi-l pe Baggio ca să ţi-l dau pe Maldini!» şi tot aşa. Era o reţea bine pusă la punct între vecini”. Mai tîrziu, Ioana a ajuns să-l intervieveze chiar pe Paolo Maldini.

Cu fotbalul înainte!
Pentru că nu-i plăcea munca la birou, Ioana s-a reorientat şi a ”ochit” sportul, un domeniu atît de drag. Însă a trecut, mai întîi, pe la politic şi social. “În ‘95, eram corespondentul Canal 31 la Cluj, înainte să apară PRO TV-ul. Nu ştiu cum a dat Moşu’ de mine, alias Costi Mocanu. Pe atunci, făceam corespondenţe pentru şi trimiteam casetele de la Cluj cu trenul. Aventură, nu glumă! Nu eram singura femeie dintre gazetarii sportivi, mai aveam două prietene, una dintre ele lucrînd şi azi la ştirile sportive de la TVR”. În ’98, s-a transferat la baza PRO TV de la Bucureşti şi a primit în grijă echipa Rapid. ”M-am dus cu Rapidul peste tot, indiferent dacă era vorba de un meci la Piatra Neamţ, de exemplu, sau de un cantonament prin ţară. Programul mi-l făceam în funcţie de programul echipei. La fel şi concediul! Pot spune că am crescut lîngă Lucescu, cît a fost antrenor la echipa din Giuleşti. Eu şi magazionerul Nasti sîntem cei mai vechi!”, se amuză Ioana. 

Cum se uită femeile la fotbal?
La fel ca bărbaţii! ”E amuzant cînd mai vorbesc cu prietenele mele şi încercăm să ieşim la masă, la restaurant, iar răspunsul este: . Cu Raluca Arvat fac echipă bună de uitat la meci, în faţa televizorului. Ne uităm ca fetele! Nu bem bere şi nici nu mîncăm seminţe, dar comentăm fiecare fază şi ne smulgem părul – vorba vine – cînd ratează cineva! Ne auzi: sau , iar lista poate continua. N-am aruncat televizorul pe geam, dar am pupat ecranul, în ’94, la CM, ori de cîte ori dădea Romănia gol!”. La Sport.ro, Ioana se ocupă de breaking news. ”De cîte ori există un meci mai important, indiferent dacă se joacă în ţară sau în străinătate, mă ocup de live-uri, dar şi de corespondenţele prin telefon. Ca un fel de Cătălin Radu Tănase! De altfel, mi-ar fi plăcut să fiu reporter de război”.