Ioan Gyuri Pascu şi Aylin – Tată şi fiică în noul serial „Vine poliţia!” de la PRO TV

”E greu să fii tată de adolescentă!”

-Publicul nu v-a văzut în vreun serial de televiziune. De ce aţi ocolit, pînă acum, astfel de producţii?
Eu nu am ocolit producţii de genul celei la care lucrez acum la PRO TV. Numai că asemenea producţii nu s-au mai făcut în România. După ştiinţa mea, ”Vine poliţia!” este primul serial poliţist-comedie… Atenţie, nu sitcom!

– Ce v-a convins la serialul ”Vine poliţia!”?
Faptul că e o premieră la noi şi că scenariul mi-a atras atenţia cu situaţii comice şi dramatice inte­resante. Ah, başca, rol principal!

– Cît de incitant e rolul Fane Popovici?
Nu este incitant, este fascinant. Este, în primul rînd, omul din spatele uniformei. Noi confundăm adesea oamenii cu meseria lor, zicem: ”Vorbeşte cu instalatoru’! Cheamă doctoru’!, Ia uite şi la poliţaiu’ ăla!, Ce haios e come­diantu’ ăsta!” etc. Fără nici o urmă de curiozitate cu privire la omul din spatele uniformei sau al eti­chetei pe care i-am pus-o. Sper să pot convinge lumea că Fane Popo­vici nu e un poliţai, o unifor­mă, ci un om care lucrează la Poliţie.

– Care e atmosfera pe platourile de la Buftea?
Atmosfera este ok, cu multe glume nesărate sau sărate pe care le aţîţăm colegul Gigi Ifrim şi cu mine. Singura problemă pentru mine este programul prea intens de lucru. Nu sînt obişnuit cu un asemenea regim de lucru.

– Cum vă înţelegeţi cu echipa?
Foarte bine. Chiar glumeam într-un interviu pentru Ştirile PRO TV că mă înţeleg cu Phil Ramuno în engleză şi cu ceilalţi doi regizori, Dragoş Buliga şi Anca Colţeanu, în româneşte. Pot să completez şi să zic că mai vorbesc maghiară cu Mircea Silaghi (personajul Luca) şi îngaim cîteva cuvinte în turceşte pentru Aylin.

Poliţişti şi miliţieni

– În adolescenţă, la ce filme cu poliţişti vă uitaţi?
”Serpico” cu Al Pacino, ”Filiera franceză” cu Gene Hackman, ”Pantera roz” cu Peter Sellers şi serialele poliţiste ale anilor ’70.

– Cum vi se păreau miliţienii în copilărie?
De unii mi-era frică, pe alţii îi simpatizam – de exemplu, tatăl colegei mele de clasă Adriana. Cum v-am spus de la început, în viaţa mea contează oamenii, nu diplomele sau meseriile lor.

– Cînd eraţi mic, ce voiaţi să vă faceţi?
Handbalist, comentator sportiv şi actor.

– Dar Iarina, fetiţa dvs., ce-şi doreşte să devină?
Medic veterinar.

– Aylin e fiica dvs. în serial. Cum e să aveţi o fată de vîrsta ei?
E ca şi cum m-aş proiecta 6 ani în viitor. Simţi nevoia să fii protector fără a fi extrem de restrictiv, să fii înţelept fără a uita să fii înţelegător. E greu să fii tată de adolescentă.

– V-aţi gîndit cum o să fie relaţia dvs. cu Iarina, cînd aceasta va fi mare?
Iubirea este ca o floare. Trebuie udată, altfel trebuie să plantezi cîte-o floare ori de cîte ori ai neglijat-o. Sinceritatea relaţiei noastre sper să fie apa vie care va uda floarea prieteniei şi a iubirii dintre noi.

– Şi cum o să reacţionaţi cînd Iarina va avea primul iubit?
Importantă e reacţia ei, nu a mea. A mea sper să nu fie una stupidă. Om trăi şi om vedea.

– Ce se întîmplă cu muzica?
Ce să se întîmple? Muzica e muzică! Cu ea se întîmplă ce vrea Dumnezeu. Concerte mai am destule, iar la disc nu mă voi gîndi decît după terminarea filmărilor la acest serial.

Aylin – Un alt pas… înainte!

-De la dans, ai intrat într-un serial cu poliţişti, în ”Vine poliţia!”. Cît de diferite sînt cele două producţii?
Lucrez în continuare cam cu aceeaşi echipă ca şi la ”Cu un pas înainte”, ceea ce e foarte plăcut. În distribuţie însă sînt acum cea mai mică şi toţi actorii îmi poartă de grijă. Pentru mine, acest proiect este diferit faţă de ”Cu un pas înainte”, în primul rînd pentru că nu mai e acelaşi volum de muncă. Eu nu iau parte la acţiunea propriu-zisă a poliţiştilor, deşi mi-ar plăcea foarte mult.

– Povesteşte-ne cîte ceva despre personajul tău, Ana Popovici…
Ana este o adolescentă de 17 ani, îndrăgostită de fostul ei unchi, Luca, şi care face orice pentru a-i atrage acestuia atenţia. Este o fetiţă care vrea să fie femeie. Uneori îi iese, alteori e doar haioasă. Va reuşi Ana să-l facă pe Luca să se îndrăgostească de ea?

– Cum te înţelegi cu tatăl tău din serial – Ioan Gyuri Pascu?
Imaginaţi-vă un pic: tatăl meu în serialul de la PRO TV e Gyuri şi bunicul meu e domnul Mălăele… Super! Amîndoi sînt ”divini histrioni”, au multe de povestit şi felul lor relaxat şi deschis de a o face, mereu adăugînd mult umor, e foarte plăcut. Au fost îndeajuns de drăguţi încît să mă ia sub aripa lor şi să îmi dea impresia că sînt pe picior de egalitate cu ei. Îi admir şi îi respect foarte mult.

– Ce-ai reuşit să ”furi” de la ei?
Este foarte interesant să-i urmă­reşti la lucru pe diverşi actori, pentru că fiecare are felul lui de a fi şi de a aborda un rol, o situaţie. În general însă, eu sînt doar un observator, urmăresc tot ce e în jurul meu şi nu-mi însuşesc nea­pă­rat tot ce văd. Secretele se ”fură” în timp. Cred că atunci cînd n-o să mai lucrăm împreună o să vă pot spune ce am furat de la Gyuri, deocamdată nu-mi dau seama.

– Cît de diferit este Fane Popovici faţă de tatăl tău?
Mărturisesc că tind să-i compar de multe ori, pentru că se întîmplă ca Gyuri să spună cîte ceva care mă duce cu gîndul direct la tata. Cele mai mari diferenţe sînt însă legate de meseriile pe care le au, tatăl meu neavînd nici o legătură cu meseria de poliţist.

Pe urmele Xenei

– Cînd erai mai mică, la ce filme poliţiste te uitai?
Urmăream cu mare interes aventurile lui Columbo, care şi astăzi îmi plac foarte mult. Iar printr-a şaptea îmi doream atît de mult să fiu Xena, încît voiam chiar să-mi găsesc un costum ca al ei!

– Ai avut parte de vreo experienţă reală cu poliţiştii?
O singură dată. Mă aflam în Piaţa Victoriei, total nedumerită, şi încercam să traversez. Doar că nu era pe acolo nici o trecere de pie­toni. Tocmai atunci, a venit un poliţist pe motor, mi-a atras aten­ţia că nu am voie să traversez pe acolo şi m-a întrebat ce am de gînd să fac. M-am speriat, după care m-a ajutat chiar el să traver­sez. A fost foarte drăguţ din partea lui.

– Dintre colegii de la ”Cu un pas înainte”, cu cine ţii legătura?
Mă văd de cîte ori am ocazia cu aproape toţi. Cristi Hogaş s-a mutat la Londra, deci nu am cum să mă întîlnesc cu el, însă recu­perăm pe mess. Iar cu fetele m-am văzut chiar zilele trecute, la o cafea la Ioana Macarie şi ne-am amintit de toate isprăvile de pe vremea cînd filmam ”Cu un pas înainte”.

– Unde ai fost în vacanţă?
Deocamdată, am avut doar weekend-uri libere, pentru că am filmat pentru ”Vine poliţia!”. Însă mă pregătesc să plec la Vatra Dornei, apoi la Gura Portiţei, după care în Santorini. Sper să reuşesc să vizitez tot ce mi-am propus!