Profesorul Ioan Dragan explica faptul ca pentru a-i învinge pe adversari, românii au inventat antrenamentul pe durere.
La noi, gimnastica se începe devreme, la 6 ani, cînd organismul micutei sportive nu e nici pe departe consolidat. Profesorul doctor Ioan Dragan, fost director al Institutului National de Medicina Sportiva, dezvaluie care sînt consecintele efortului asupra corpului unei gimnaste. Ce zone sînt afectate cu precadere. Si cum toate acestea duc la o retragere timpurie.
Domnule Dragan, cît de periculoasa este gimnastica pentru sanatatea sportivelor?
E greu, daca nu imposibil, de stabilit care e limita dincolo de care efortul devine daunator. Marea majoritate a problemelor apar pe parcurs, în special la coloana vertebrala, cum a fost cazul Alexandrei Marinescu.
Cît de mult conteaza vîrsta la care se începe gimnastica?
Noi pornim devreme, în jur de sase ani. Atunci, sistemul osos e departe de a fi consolidat. Organismul arata într-un fel la acea vîrsta. Apoi, fetele încep sa alerge, sa sara. Coloana se taseaza, la fel se întîmpla cu tibia si cu femurul. Acceleram instruirea pe la 12 ani, cînd sportivele sînt deja pregatite sa concureze la Europene de junioare. Înainte de a se introduce limita de vîrsta, la 14 ani, erau gata sa mearga la Olimpiada. A existat chiar o supozitie conform careia, din cauza efortului, se închid cartilagiile si gimnastele nu mai cresc. Începutul asta devreme are o actiune nefasta. Le obliga sa-si termine cariera mai devreme. În alte tari, vîrsta la care se apuca de gimnastica e de 8-10 ani. Aceste sportive duc mai mult, dar nu cu aceleasi rezultate.
Ce alte probleme mai pot aparea?
Pubertatea la aceste fete e mult întîrziata fata de media pe tara, care e de 13-14 ani. Sînt cazuri de absenta a ciclului menstrual pîna la 17-18 ani. Aceasta are la baza stresul hormonal, efortul fizic si presiunea psihica. Apoi, urmele lasate de anii din copilaria mica se vad mai ales asupra aparatului locomotor.
Depinde si de sportiva?
Sigur. Nadia avea, înainte de Olimpiada de la Moscova, o fractura la vertebra lombara 4 de puteai sa bagi un deget, atît era de mare. Mergea la sala, lucra, dar nu ateriza. Cu infiltratii, cu raze, si-a vazut de treaba si în doua saptamîni era OK.
Cum influenteaza metodele de pregatire aparitia problemelor de sanatate?
Noi am inventat un concept: al lucrului pe durere. Ca sa-i bati pe cei din jur trebuia sa faci ceva în plus. Asa ca fetele se antrenau si concurau chiar daca resimteau dureri în diverse zone ale corpului. Cu timpul, organismul se obisnuia. E adevarat însa ca suferinta fizica ascundea mereu ceva în neregula, care, netratat, putea duce la probleme mult mai grave. În campanie de razboi am facut multe lucruri la care nu am fi apelat în conditii normale.
„Calitatea si intensitatea antrenamentelor au crescut. Mai îngrijorator e ca s-a marit riscul accidentelor, din cauza fortarii elementelor”
Bela Karoly, fost antrenor al echipelor nationale ale României si SUA
„Timp de sase ani am lucrat si cu o ruptura musculara, care îmi da probleme si acum, mai ales la orele de atletism”
Simona Amânar, campioana olimpica, mondiala si eruopeana
„Fetele de acum nu mai rezista ca noi, sînt mai sensibile. Oricum, gimnastica nu se face cu lugu-lugu”
Lavinia Milosovici, campioana olimpica, mondiala si europeana
„Toata lumea stie ca la 18 ani cariera e gata”
Rodica Dunca, campioana mondiala
„Cele mai afectate zone sînt gleznele si genunchii, iar coloana la extensii. Întinderile musculare repetate în aceleasi locuri, picioare, brate si umeri, te pot scoate din activitate”
Maria Simionescu, fosta arbitra internationala
Sursa: www.prosport.ro