Investitii imobiliare ca acasa, dar dincolo de granita

Tot mai multi bihoreni isi lasa casele din Romania pentru a-si cumpara altele in satele unguresti de granita, la preturi de pana la 5 ori mai mici. Daca in trecut plecau doar etnicii maghiari, acum au inceput sa se mute si romani get-beget, care continua sa faca naveta zilnic la Oradea. Locuitorii din satele maghiare de pe granita, depopulate si afectate de somaj, cred ca „invazia romanilor” le va ridica si lor nivelul de trai. Deocamdata, agentiile imobiliare romanesti nu opereaza in Ungaria din cauza cheltuielilor mari cu deplasarile, convorbirile telefonice si plata colaboratorilor. Odata cu intrarea Romaniei in UE, insa, specialistii prognozeaza ca piata imobiliara locala va actiona pana spre Debrecen.

O jumatate de ora petrecuta in Artand, Biharkeresztes, Mezopeterd, Told sau Bedo ii e de-ajuns oricui sa constate ca, la 10-12 masini care strabat localitatile, cel putin una este inmatriculata in Bihor. Cei care coboara din ele in fata cate unei case nu mai bat la porti, ci le deschid singuri, cu miscari de rutina si obisnuinta de gazda. Tot mai numerosi, acestia sunt romanii care, spre deosebire de anii trecuti, ajung in satele maghiare nu pentru cumparaturi si nici ca sa-si viziteze rudele. Dupa o zi de munca in Oradea, ei se intorc, pur si simplu, acasa.

Primii bihoreni stabiliti in Ungaria au fost etnicii maghiari plecati imediat dupa Revolutie in cautarea unui trai mai bun decat cel de acasa. La distanta de un deceniu, prin 2000, i-au urmat si altii, tot de nationalitate maghiara, in cea mai mare parte oameni aflati in pragul pensiei si inruditi celor din primul val. Lor li se adauga, de o vreme, o noua categorie, care aproape ca nu are nicio legatura cu nationalitatea. Sunt persoane active, intre care din ce in ce mai multi romani get-beget. Nici prin cap nu le trece sa ceara cetatenia maghiara ori sa lucreze printre straini, ci continua sa munceasca in tara in care s-au nascut si pe care o considera tot patria lor. Au plecat dintr-un singur motiv: dincolo de granita au gasit case mai ieftine, cu toate facilitatile urbane: electricitate, gaz, apa, canalizare, telefonie, televiziune prin cablu, Internet de mare viteza, plus strazi asfaltate, iluminate si salubrizate. Intr-un cuvant, civilizatie.

Fenomenul este cunoscut, deocamdata, doar agentilor imobiliari, care si-l explica simplu. „La noi, preturile caselor, terenurilor si apartamentelor este exagerat de mare. Un metru patrat de teren porneste, de exemplu, de la 10-15 euro. In estul Ungariei, insa, preturile au scazut pana la 2-5 euro, pentru ca zona e cea mai saraca din tara, iar oamenii pleaca in marile orase”, spune Valentin Catana, de la Agentia Casa Regal. Autoritatile localitatilor maghiare considera ca sosirea romanilor este un fenomen benefic. „Aici, numarul locurilor de munca este limitat la cateva sute: in vama, la politia de frontiera, in administratia publica, in scoli si la balastiera. In rest, afacerile private sunt mici, nu au decat caracter familial. Fara romanii care cumpara proprietatile lasate in urma, pretul acestora s-ar micsora dramatic, iar depopularea zonei ar atrage si scaderea nivelului de trai”, explica primarul comunei Biharkeresztes, Barabas Ferenc. Singurul lucru care il ingrijoreaza pe Barabas este ca romanii sa nu cumpere pentru a revinde mai tarziu, mizand pe o crestere a preturilor provocata artificial dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Deocamdata, el recunoaste totusi ca n-are motive sa se teama, fiindca nimeni nu a dat vreun semn ca se pregateste sa revanda, desi cei 47 de cetateni romani au ajuns sa reprezinte un procent din totalul celor 4.200 de locuitori ai comunei. O mica forta politica locala.

Papp Stefan spune ca s-a stabilit in Ungaria „numai cu jumatate de norma”. Deocamdata. In urma cu doi ani s-a pensionat de boala si a cumparat in satul Bedo, situat la trei kilometri de Biharkeresztes, o proprietate de 2.000 de metri patrati ce include o casa batraneasca cu trei camere si o alta cu doua camere, construita din caramida dupa 1990. „Aproape mi-e jena sa spun cat a costat, pentru ca nu stiu cata lume o sa ma creada: 2.000 de euro.” Totusi, nici pretul derizoriu si nici venirea in sat a cel putin altor 20 de familii de romani nu l-au convins sa paraseasca Oradea de-a binelea. Aici si-a pastrat apartamentul de bloc si chiar si batrana Dacie a preferat s-o tina tot cu numar de Bihor, desi asa e nevoit sa cheltuie bani pe cartea verde. Papp combina avantajele pe care i le ofera cele doua tari si spune ca se simte acasa de ambele parti ale granitei. Iarna se retrage la Oradea, iar vara si-o petrece la Bedo.

Cumparaturile marunte le face la Biharkeresztes, iar aprovizionarea mare in Oradea. „Nu pentru ca acolo ar fi mai ieftine produsele, dar e mai aproape decat Debrecenul, care e la 60 de kilometri.”

Categoria ultimilor oradeni stabiliti in satele unguresti este ilustrata cel mai bine de Gabriela si Dan Craciun. Romani 100%, ea este functionar bancar, iar el cercetator la Universitate. Fiul lor cel mare e student, iar mezinul elev la Gojdu. Nu stiu o boaba ungureste, dar asta nu i-a oprit sa-si cumpere o casa la Artand. „Daca ar sti tata, s-ar rasuci in mormant”, glumeste femeia. „Niciodata nu mi-ar fi trecut prin cap c-o sa devin ‘unguroaica’, dar ma bucur de alegerea facuta.” Pana in urma cu o luna, familia Craciun locuia in centrul Oradei, intr-o casa cu opt camere, mostenita de la parinti. „Ne-am saturat insa de mizerie, galagie si aglomeratie, asa ca asta-primavara am cautat o casa pe langa oras. Ne-am socat: toti ne cereau de la 70.000 de euro in sus. Tocmai atunci, niste prieteni de familie si-au luat in Artand o casa cu trei camere cu 12.000 de euro, iar altii au dat peste un chilipir: o casa cu trei camere, ce-i drept din vaioaga, dar in stare foarte buna, cu teren de aproape 1.000 de metri patrati, la numai 2.000 de euro.”

Dupa ce au urmarit anunturile imobiliare din zona de frontiera a Ungariei, cei doi au cantarit ofertele si au ales o casa de doi ani, cu living si patru camere, plus curte de 500 de metri patrati, la 35.000 de euro. Casa din Oradea au vandut-o, iar din diferenta si-au cumparat un Volvo si un Opel, plus ca le-a mai ramas jumatate din bani. „Formalitatile au fost mai usor de facut decat la noi”, spune Gabriela Craciun. Au facut un precontract la notar cu fostul proprietar, au asteptat sa treaca cele trei luni pentru a primi acceptul autoritatilor locale, iar apoi au incheiat cumpararea propriu-zisa. Pentru asta, au aratat ca nu au antecedente penale si ca detin un cont bancar suficient cat sa poata trai fara a apela la fondurile de asistenta sociala ale statului maghiar. Au depus dosarul la Consiliul Judetean, in Debrecen, care l-a trimis Autoritatii pentru Straini de la Budapesta, spre verificare. „Din cate stiu eu, desi nu exista un set fix de criterii, niciun cetatean roman nu a fost respins pana acum”, spune femeia. Dupa ce au primit aprobarea de la Budapesta, cei doi au primit de la Consulatul Republicii Ungare din Cluj dreptul de sedere, care va fi transformat dupa un an in drept de rezidenta, acordat de Serviciul de Imigratie de la Debrecen.

„Desi la prima vedere pare multa hartogarie de facut, nu am facut drumuri inutile, pentru ca notarul si vanzatorul s-au ocupat de tot”, spune Dan Craciun. Chiar si de punerea la punct a casei s-a ocupat tot fostul proprietar. „Am pus o instalatie de incalzire noua, dar n-a fost nevoie sa stam noi cu ochii pe mesteri. Bine, cei de aici sunt mult mai seriosi. Ce spun, aia fac. Nu umfla pretul pe parcurs si nici nu cer mai multe materiale decat trebuie.” Cei doi au fost incantati si de vecini, care sunt „draguti, saritori si harnici”, asa ca incearca sa le devina prieteni si sa le copieze mentalitatea.

„Primul lucru pe care l-am facut a fost sa tund iarba din fata casei”, povesteste Dan. „M-a impresionat ca un vecin de pe strada, mai sarac, si-a facut singur masina de tuns iarba, dintr-un carucior de copii la care a pus un motor de aspirator si niste lame mesterite tot de el. Dar nu si-a lasat terenul din fata casei neingrijit.”

Dupa o luna de trai in Ungaria si de munca in Romania, familia Craciun spune ca se simte foarte bine si nu au senzatia de singuratate. E si normal: numai pe strada unde locuieste mai sunt alte trei familii de romani venite recent. Unul, patron la o firma de publicitate, si-a cumparat o casa de trei camere cu 12.000 de euro, iar un alt roman, care lucreaza la o firma de asigurari, si-a gasit o casa cu 6.000 de euro. „Depinde ce si cat cauti, dar si cat se grabeste cineva sa vanda”, explica Gabriela. Cat despre propriul castig, femeia socoteste: „In casa avem liniste si intimitate, iar in jur mai multa civilizatie. Si asta fara sa ne fi schimbat radical modul de viata”.

Adrian Cris – Oradea
Ziarul Financiar