Inventiile culinare sfideaza meniul sarac al românului de rând

Pitorescul vînzatorilor si marfurile lor ofera Pietei Iosefin atmosfera unui adevarat spectacol. În peisajul colorat sare în ochi o ghereta marginasa unde, pe lînga cafea si ceai, se serveste „supa la pahar”.

Pentru echivalentul a 10 centi (3000 de lei), la Asociatia Familiala „Bâtrînu”, tot românasul poate servi un sfert de litru de supa calda.

Ideea simpla

Ideea „supei-portabile” i-a venit anul trecut Liviei Batrînu, din Oravita. Dupa 24 de ani de munca în contabilitate, ea a renuntat în 1992 la aceasta meserie.

Împreuna cu sotul, ea a deschis „mica lor afacere”: vindeau cafea, ceai, sandviciuri si înghetata. O ocupatie care nu le-a adus prea multi bani. Anul trecut, cei doi s-au mutat la Timisoara, unde au deschis un mic chiosc în Piata Iosefin.

Aici, pe lînga cafea si înghetata, ei au început sa vânda si supa. Dar nu la farfurie sau în bol, ci la pahar de plastic, de unica folosinta.

3000 de lei

La AF „Batrînu”, orice produs costa 3000 de lei. O ceasca de cafea, de ceai sau un pahar de supa au acelasi pret. Supa se vinde în pahare de plastic de unica folosinta.

„Reteta magica” consta în 250 de ml de apa fiarta si o jumatate de cubulet de „Magi”, concentrat de supa de pui. Dupa ce sezonul înghetatei s-a terminat, supa a devenit un real succes, mai ales în rândul celor ce vând în piata si a nevoiasilor din zona. În sezonul rece, se vând cam 50 de portii pe zi.

Câstigul nu e extraordinar, din cauza chiriei mari care trebuie platita pe spatiu, dar si datorita pretului foarte mic cu care vând supa.

„De 8 ani lucram în domeniul asta, dar nu ne-am îmbogatit din asta. Pretul infim si taxele mult prea mari pot sufoca oricând o afacere atât de fragila.

La 3000 de lei portia, paharul de supa e mai mult un gest social decât o afacere în adevaratul sens al cuvântului” – marturiseste doamna Batrânu

Supa sau ciorba?

Civilizatia austro-ungara a avut multe influente în zona de vest a României. Una dintre ele este si supa, ca prim meniu al mesei de prânz.

În zona Moldovei, suprematia apartine ciorbelor. Supa nici macar nu se regaseste în meniul românilor din estul sau sudul tarii. Azi, chiar si la Timisoara, sunt în mare voga culinara ciorba de burta si cea de fasole cu ciolan.

Daca românii manânca supa sau ciorba la prânz, strainii aflati în vizita aici o servesc chiar si la cina, pe timpul iernii.

Însa strainii care viziteaza Timisoara nu se omoara dupa supe. Italienii prefera ciorba de vacuta, francezii si nemtii pe cea de legume, cu conditia sa nu fie prea grasa.

Supa de pui a ramas apanajul traditional al festinelor si al nuntilor la români.

Supa ca la mama acasa

„O supa de pui traditionala înseamna multa munca, de la prinsul gainii si pâna la secretele pe care bucatarul le adauga. Gustul adevaratei supe o dau zarzavaturile; vegeta sau astfel de condimente nici nu intra în discutie.” Ioan Creta, bucatar-sef la Restaurantul Timisoreana XXI

Supa vindecatoare

Supa fierbinte încalzeste si hidrateaza organismul. Întotdeauna recomandata la raceli sau deranjamente stomacale, supa de pui a devenit obiectul de studiu al unor institute medicale din Statele Unite si Europa de Vest.

Conform acestor cercetari, supa de pui inhiba bacteria Neutrophil Chemotaxis, având efect în tratamentul infectiilor respiratorii si un efect anti-inflamatoriu la nivelul sistemului respirator.

În asociere cu usturoiul, supa de pui are efecte pozitive în tratarea maladiei Parkinson, citeaza buletinul lunar al Institutului de Cercetare Johns Hopkins din SUA.

Pe Internet exista zeci de pagini dedicate retetelor, modurilor de preparare si a efectelor benefice ale acestei supe. Mai putin a supei de pui la plic sau facute prin „chimia cubuletului magic”.