Între poliție și filmele de la Hollywood
Am realizat ca o facusem lata imediat cum am oprit. Carnetul îl aveam, însa actele mașinii, stupoare, le uitasem acasa. Ofițerul, pe nume Gonzales, s-a dovedit mai capos decat Garcea, deși nu era prima oara cand conduceam în California fara sa am probleme cu carnetul. Dupa ce mi-a înșiruit toate ilegalitațile comise (speeding, u-turn, nesemnalizare, lipsa carnetului valabil și a actelor mașinii), Gonzales a aparut cu o foaie pe care mi-a cerut sa o semnez și sa ma prezint la tribunal. Dupa care mi-a sechestrat mașina. Și iata-ma cu lucrurile în brațe, în mijlocul strazii, noaptea, în L.A. Parea ireal. Exact în ziua marii premiere!
A doua zi, la consulat, surpriza. Vice-consulul era un prieten al meu de 15 ani, despre care habar nu aveam ca e diplomat. De la tribunal, am plecat direct la secția lui Gonzales. Acolo, numai „baieți buni”. Ne-au trimis la niște detectivi, care în cele din urma au recunoscut validitatea carnetului și cam atat. Mai aveam un singur lucru de facut: plangerea. Dupa 5 minute, un ofițer carunt vine înspre noi întreband „cine e din Romania?”. Nu numai ca nevasta-sa era romanca, dar era și moldoveanca de-ale mele, din Huși!
Lieutenant Joseph Peyton, Dumnezeu sa îl blagosloveasca. A stat 3 ore la telefon, facandu-mi dreptate, dandu-mi mașina înapoi, ștergandu-mi și toate amenzile, care la prima mana ajungeau la vreo 10.000 de coco. Dadusem chiar peste șeful lui Gonzales.
Sa nu uit sa va spun ca în seara întalnirii cu Gonzales am ajuns totuși la premiera! Cred ca pot intra în Guinness Book: am reușit sa ajung acasa, sa fac un duș, sa ma coafez, sa ma machiez și sa îmi pun rochia de seara. Cand am ieșit ma aștepta o limuzina lunga cat personalul de Buzau, neagra și foarte Mercedes. Am ajuns o data cu Andy Garcia. La Hollywood, orice vis poate deveni realitate.
Loredana