INTERVIU Nicolle Stănese: “O parte din fericirea mea imediată o reprezintă dulciurile”

– Cât de „dificil” este să fii prezentatoare într-un show în care se prepară atâtea delicatese?

Foarte „dificil”.  Am rezistat cu greu. Sigur că glumesc!  A fost minunat şi cumva am înţeles încă o dată că parte din fericirea mea imediată, o reprezintă dulciurile. 

– Eşti întotdeauna de acord cu părerile juriului faţă de preparatele pe care le notează?

Sunt momente în care eu am alte păreri, dar sunt influenţată de persoana care a pregătit preparatul respectiv şi atunci, intervine de fapt, partea umană, subiectivă, care nu este cea mai corectă. Părerile celor trei juraţi sunt obiective, bazate doar pe detaliile care ţin de preparat, nu de povestea omului care l-a pregătit. 

– Daca cineva ţi-ar fi spus, când erai mică, că vei deveni gazda unei emisiuni cu multe prăjituri… cum ai fi reacţionat? 

Aşteptam să cresc mai repede (râde). E bine că nu s-a întâmplat pentru că m-am bucurat de copilărie în ritmul firesc.

– Apropo, ce meserie visai să urmezi în copilărie?

Cântăreaţă. Voiam să cânt. De fapt, cântam cum şi pe unde apucam şi asiguram pe toată lumea că asta voi face în viaţă. Am avut şi o trupă, cu două prietene, la un moment dat. Aveam puţin peste 11 ani, însă (râde). Eh, dar cumva dulcele are legătura cu muzica, se împletesc şi completează de minune, aşa că Bake Off România cred că făcea parte, totuşi, din planul meu dintotdeauna.

– Ai o fetiţă drăgălaşă. Găteşti împreună cu ea? Care sunt reţetele care vă ies cel mai bine?

Mulţumesc! Gătim împreună, da. Ne distrăm în bucătărie şi facem din orice motiv de râs. E o nebunie la locul acţiunii când pregătim noi ceva de mâncare, dar suntem profesioniste şi la făcutul curăţeniei la locul de muncă, aşa că toată lumea e fericită. Pregătim des pizza – că aici e tare distractivă partea cu aluatul, ciorbe – unde îşi ia cuţitul ei de jucărie şi mă ajută să tăiem legumele, tiramisu – unde ea însiropează pişcoturile…mă rog, încearcă, şi multe variante de checuri.

 – Ce apreciezi tu cel mai mult la un desert?

Senzaţia de extaz pe care o am când îl gust.

 – Să spunem că nu eşti o persoană publică… Dacă ar fi să participi la un show de talente, la care dintre cele existente la noi te-ai prezenta şi cu ce talent ai avea şanse să cucereşti juriul?

Cred că dacă aş reusi să îmi fac curaj, aş merge la „Vocea României” şi aş cânta „Smooth Operator – Sade„. Îmi place să merg la karaoke şi de câte ori cânt piesa asta am reacţii bune de la cei din jur, aşa că aş risca.

– Care este desertul favorit din copilărie, care ţi-a rămas întipărit în minte?

Clătitele imense, făcute de mama mamei mele, pe un fier pătrat care era de dimensiunea unui bloc de desen. Uff… mi-aţi reaprins amintiri speciale. Nu m-am mai gîndit la asta de ani de zile. Bunica mea nu mai este, dar clătitele ei şi „cafeaua” din coji de pâine (cojile acelea care cădeau după ce curăţa pâinea de casă proaspăt scoasă din cuptor) au rămas în sulfetul meu.

-Ce faci  în viaţa de zi cu zi, când nu ai filmări? Ce hobby-uri aişi cum îţi place să-ţi umpli timpul?

Încerc să menţin un echilibru între toate lucrurile pe care trebuie să le fac la atelierul Melor, activităţile cu Ana-Victoria şi momente pe care trebuie să mi le iau pentru mine. Citesc, merg la masaj, alerg în parc, închei ziua la un pahar de vin cu oamenii care-mi fac bine, fug într-un oraş frumos de la noi sau din altă ţară, cu omul pe care îl iubesc. Lucruri simple, de fapt. 

– Dă-ne, te rog, o reţetă de desert care nu îngraşă…

Exista aşa ceva?!:). Dacă o găsiţi voi, vă rog din suflet, să mi-o împărtăşiţi şi mie! Încă nu-mi bat capul să găsesc aşa ceva, recunosc… Adică mai bine fac sport, dar mă bucur de ciocolată în linişte (râde).

Gabriela Groza