Inimi pentru inimi…

Mi-aduc aminte ca în decembrie 1989, imediat dupa izbucnirea Revoluției în Timișoara, postul de radio Europa Libera a facut un apel la romanii din țara sa stinga luminile în toata casa, într-o seara anume, timp de 5 minute, în semn de susținere a protestelor. Am vazut atunci blocuri întregi în bezna, ceea ce sigur nu era ceva ieșit din comun. Ne taiau ei oricum curentul destul de des. Numai ca de data asta întunericul ni se datora. Era un semn de solidaritate.

Astazi romanii nu mai sting lumina pentru ca nu mai au motiv. În schimb, vad ca au început sa-și lipeasca într-o veselie abțibilduri cu Maggi la ferestre. Dumnezeu îi mai înțelege. Fara sa-și dea seama geamurile lor au devenit peste noapte veritabile panouri publicitare. Și uite așa, iata-i cum susțin exact ceea ce înjura de altfel cel mai tare dupa politicieni: publicitatea.

Mi se pare una din cele mai mari gaselnițe de marketing. Publicitate gratuita cu exact ajutorul celor care sunt satui pana peste cap de ea. A, sigur, sa nu uit, exista șansa de a caștiga o mie de euro sau ceva de genul asta. Excepționala afacere. Daca aș fi șeful celui care a venit cu ideea, l-aș premia mai ceva ca pe fotbaliștii lui Gigi Becali.

Dincolo de succesul indiscutabil al campaniei, am sentimentul ca toata povestea are și-o latura mai puțin vesela. Ne arata cata disperare se ascunde în spatele unor geamuri, pana mai ieri lustruite cu hartie de ziar.

Ma tot gandesc la bieții PSD-iști. La cate milioane au tocat în campania electorala, ce însemna pentru ei o mie de euro? Mari fraieri. Atat ar fi avut nevoie sa promita ca premiu și dupa cum se vede azi, într-o luna de campanie electorala se umpleau geamurile de inimi mari și albastre cu chipul lui Nastase…