Infernul bucuriei
Senior editorul ProSport Ion Cupen (foto) a plecat de vineri la Istanbul si a vazut ieri meciul împreuna cu suporterii turci. Succesul actual, desi nescontat, are explicatii logice. E vorba de investitii asidue si de seriozitate totala. Explozia ei de fericire de acum nu-i decît o bomba cu efect întîrziat .
Piata Taksim este pentru turci ceea ce înseamna Piata Universitatii pentru români. N-am putut sa-mi reprim acest gînd toata ziua de ieri, petrecuta printre suporterii unei echipe fericite: cum ar fi fost la noi, daca…
Nimerisem în capitala unei tari muscate totusi de isteria Mondialelor. Cu o zi înainte, Zafir, un adolescent cu pometi mongoloizi si expresie interiorizata, îsi luase zilele pentru ca tatal sau îi interzisese sa se tunda cu creasta grea, ca o coada de veverita, lipita de teasta, aidoma idolului sau, Umit Davala.
Poza nefericitului batea prima pagina a ziarelor alaturi de ridichea lui Hasan Sas si zîmbetul obosit al antrenorului Gunes. În dimineata de ieri, cea a meciului cu Senegal, pe terase, în dulcele calm oriental, tineri cenusii sau baskani cu lanturi de aur încolacite pe încheieturi frunzareau aceste ziare cu aer meditativ.
Invitatia din cafenea
Înarmat si eu cu o cafea napadita de caimac, dupa obiceiul locului, fortez o atmosfera colocviala fara mare succes, caci oamenii sînt mai degraba circumspecti decît optimisti. Ridica degetul mare spre tavan, apoi îl coboara automat spre podea. Din balansul acesta repetat, aparînd pe fata lor cînd un zîmbet, cînd o încruntare, pricep ca acorda sanse egale ambelor echipe. „Taksim!, Taksim!”, ma bate unul pe umar, sugerînd ca întrevederea trebuie mutata la ora meciului în buricul orasului botezat astfel, acolo unde s-ar putea declansa carnavalul sau funeraliile.
Sulitele soarelui
La ora 13:00 ma arunc într-un taxi cu siguranta falsificata a strainului intimidat de îmbratisarea unei metropole necunoscute. „Taksim square football!”, comand batrînului sofer, asteptînd o complicitate cît de mica, dar acesta îsi tremura mustata bogata deasupra volanului, absorbit de business-ul lui, impasibil la aventura Turciei în marele fotbal.
Ajuns în zona fierbinte, aveam sa ma dumiresc ca solemnitatea fusese de suprafata. O mare de tineri invadasera piata. Aveau fetele vopsite, fluturau drapelul national, suflau în goarne. Cautau din priviri un ecran urias înca stins. Sulitele unui soare naucitor strapunsesera palaria mea de paie din dotare.
Bacsis si valuri de bere
Solicitat, un pustan accepta sa ma conduca la o terasa cu ecran gigantic. Baiatul îsi freaca burta cu degetul, facîndu-ma sa cred ca-l macina emotiile. Vazînd ca nu pricep ca e vorba de foame, rosteste cuvîntul magic „Bacsis”, un adevarat pasaport pentru Balcani. Dîndu-i tainul, îmi întinde galanton trompeta sa suflu si eu, revansa pe care o refuz cu gratie.
M-am trezit astfel pe teresa „Taksim Han”, întesata de juni ardenti. Se ridica cu totii în picioare la imn, cîntîndu-i si slovele. „Turkiye! Turkiye!”, se striga cu patos, ca sa se auda cît mai departe, pîna în Japonia, si cît mai sus, pîna la Allah. Meciul începe. Berea începe si ea sa curga, dar în valuri totusi decente.
Se traieste întîlnirea cu sufletul la gura. Fiecare reusita e salutata cu ropote de aplauze, orice esec e dezaprobat cu patos.
Pe masura ce Hakan Sukur irosea cu seninatate munca la galere a mijlocasilor, vedeta cîndva adulata îsi atragea asupra capului cele mai groaznice înjuraturi. Iesirea lui din joc a fost marcata de un oftat general, ca o izbavire.
Meciul îsi traieste viata. Terasa respira în ritmul lui. Presiunea e suportabila, caci fanatismul cenzurat pare logodit cu bunul simt. Se sufera si se spera. Pîna cînd, imediat dupa prelungiri, erupe vulcanul. Se danseaza cu energie salbatica si lacrimi în ochi. Brate tari ma atrag în hora lor tumultuoasa. N-am silueta de dansator si nici motive speciale sa ma conectez la intensitatea clipei. Topai si eu pe jumatate satisfacut de spectacol, pe jumatate într-o defensiva diplomatica.
În cîteva minute Istanbulul a înnebunit, asa cum înnebuneste un rîu cînd se costumeaza brusc într-o cascada tunatoare.
Masinile îsi aprind farurile în plina zi, claxoanele sfîsie aerul, taxiurile sînt luate cu asalt. Tinerii fac veritabile acrobatii pe portierele întredeschise, agitînd drapele.
Politia a iesit si ea ca din pamînt, straduindu-se sa ordoneze multimea zbuciumata. Pocnesc tiribombe, ghirlande de hîrtie pardosesc rigolele. Se înainteaza greu. Semafoarele par inutile, singurul care are unda verde este orgoliul national.
Pronosticul lui Rambo
Toata lumea se îndreapta spre Taksim, unde va avea loc fiesta totala, numai eu fug din Taksim, grijuliu sa astern aceste rînduri. Am sansa sa dau peste un sofer care o rupe pe româneste, precizînd ca nevasta lui e din Alba Iulia. Sustine ca îl cheama Rambo, ca pe eroul de film, o coincidenta ce îl umple de mîndrie. Ma întreaba ce a mai facut Hagi si schimb vorba. Ma întreaba de ce România nu e la Mondiale, si iarasi schimb vorba. El e fericit, eu sînt gînditor. Toata Turcia e fericita. Ce va fi cu Brazilia, Rambo?, îl chestionez la despartire. Observ ca Rambo ridica o data degetul mare spre tavanul masinii, apoi îl coboara spre podea.
BRUXELLES
S-a oprit circulatia
Peste 2.000 de suporteri turci au sarbatorit pe strazile din Bruxelles victoria din fata Senegalului. S-au adunat în „Grand Place”, locul traditional de întîlnire al fanilor pentru celebrarea succeselor, dar si în Schaerbeek, o localitate situata în apropierea capitalei Belgiei, dominata de comunitatea turca. Potrivit agentiei Belga, sute de turci au întrerupt circulatia în centrul orasului Anvers.
STOCKHOLM
„Turkiye, Turkiye”
Aproape 1.000 de sustinatori si-au manifestat zgomotos bucuria în centrul capitalei Suediei. Îngramaditi în masini decapotabile, fanii, înfasurati în steagul national, au invadat strazile din Stockholm scandînd „Turkiye, Turkiye”. „Nu au fost probleme”, a asigurat purtatorul de cuvînt al politiei locale.
STRASBOURG
Centrul orasului francez a fost ocupat imediat dupa încheierea meciului de sute de fani turci. Si aici traficul a fost dat peste cap, politia s-au retras din fata multimii care înainta direct pe strada, printre masini.