Anul trecut, cand Politia Romana a inceput o campanie de
identificare a persoanelor disparute si gasite in vremea
cand tehnica nu-i ajuta pe agenti in niciun fel, un anchetator a
sesizat asemanarea intre doua poze. Asa s-a trecut la probele ADN,
barbatului fiindu-i recoltate probe de saliva, sange si par.
Aceste teste nu erau posibile in vremea
comunismului, dar Militia ar fi putut rezolva cazul inca
de atunci, pentru ca in timp ce mama indurerata isi cauta baiatul
pe strazile Bucurestiului, la cateva luni de la disparitie un
baietel era gasit in Oradea. Avea deficiente de vorbire si nu stia
decat sa spuna ca-l cheama „Dan”. Cum nimeni nu a facut legatura
intre cele doua cazuri, a fost internat la un orfelinat, iar la
varsta de 14 ani a primit o noua identitate.
Cand a diparut, in urma cu peste doua decenii, mama il
lasase in grija unei rude, iar ultima oara, baietelul
fusese vazut jucandu-se in fata blocului.
Acum, Dan are 30 de ani si locuieste in Oradea.
A terminat o scoala profesionala si lucreaza la o firma ca zidar.
El traieste alaturi de alti cativa tineri aflati sub protectia
Directiei de Asistenta Sociala Bihor.
In SUA, un baietel a fost mai norocos, pentru ca,
de ziua sa de nastere, parintii l-au uitat intr-un
restaurant…doar 3 zile! Noroc ca i-a anuntat politia
de lipsa acestuia.