Incotro mergem?

Fotbalul este un fenomen social extrem de important. El naste pasiuni, suferinta, bucurie, extaz, insa din pacate naste si conflicte, mici „razboaie”, batai intre suporteri, acte de huliganism etc.

Pentru a-i proteja frumusetea, spiritul de fair-play, impotriva vulgaritatilor, trivialitatilor sau actelor de huliganism, exista organisme internationale si nationale, au luat fiinta fel si fel de comisii, regulamente disciplinare etc. In plus, conducatorii cluburilor incearca prin tot de felul de modalitati sa mentina si sa creasca interesul pentru acest fenomen.

De ce toate aceste eforturi? Pentru un motiv foarte simplu: fara suporteri fenomenul fotbal ar muri, si implicit business-ul din jurul acestui fenomen. De aceea, mai marii fotbalului mondial, patronii, actionarii sau simplii angajati acorda un rol important educarii, intelegerii sau confortului suporterilor.

Dar, ce se intampla la noi? Cum sunt educati specatatorii? Cum sunt sanctionati acestia? Ce se doreste de la ei? Cat de respectati sunt? De ce au parte acestia? Ce modele au?

Randurile de mai sus ar fi trebuit sa fie raspunsul acestor intrebari, insa nu sunt. In Romania anului 2005, spectatorii romani sunt educati cu puterea pumnului, sunt sanctionati cu amenzi usturatoare, cu corectii fizice aplicate de jandarmi si mai nou de sefii de club, se doreste sustinere neconditionata din partea lor, sunt respectati atat timp cat nu sunt „reactivi”, au parte de un fotbal indoielnic, de un spectacol, de multe ori, grotesc, de meciuri suspecte, iar modelele sunt fotbalistii manelisti, discotecari, iubitori ai lui Bach(us), patroni cu „Meibahuri” sau presedinti „tari in pumn”.

Ei, suporterii, „primesc” toate acestea pentru faptul ca au tupeul sa iubeasca neconditionat o echipa, sa sufere in ploaie si ninsoare, sa faca serioase eforturi financiare pentru a-si sustine favoritii.

E drept, mai si gresesc, nu e normal sa-si injure proprii jucatori, nici pe-ai adversarilor, sa scandeze trivialitati sau sa se bata cu suporterii altor echipe; dar pentru a elimina aceste acte trebuie ca ei sa fie educati, sa nu fie mintiti sau batjocoriti.

Sunt cateva lucruri simple, dar greu de facut atat timp cat sefii echipelor, pentru care sufera, ii mint si mai nou le aplica corectii fizice. Totul sub atenta supraveghere a bodyguarzilor, jandarmilor, patronului; in vazul intregii tari.

Cum a fost pedepsit acest angajat de catre seful sau? Gigi Becali stie: „A venit azi, i-am spus ca-i dau 200 de milioane și mi-a spus ca este prea mult, atunci i-am dat o suta de milioane amenda. O sa faca, probabil, recurs la amenda, sa vad poate îi dau jumatate”! MM Stoica poate sa rasufle usurat, a scapat de amenda sefului, nu si de furia suporterilor. In plus, are cu ce sa se „mandreasca”, este creatorul unei noi „mode”: adio epocii cand violenta verbala era in top, s-a trecut la cea fizica.

Mirel Mircea