În vizită la ”Motoanimăluţele din junglă”

Pentru realizarea acestui serial, se folosesc programe de
ultimă generaţie, tehnologie 3D. Pe lângă scenarişti, producători,
regizori, actorii care pun vocea, din echipă mai fac parte peste 20
de tineri care se ocupă direct de animaţie. Cu o astfel de
logistică, ai crede că acest serial de desene animate se realizează
în nişte studiouri uriaşe, cu paznici la intrare şi cu coduri de
acces la fel ca la NASA. O dată ajunsă acolo, am fost surprinsă să
constat că Studioul Spyder Eye, care produce acest serial pentru
Disney Channel, îşi are
sediul într-o căsuţă veche de sute de ani, din St. Just, Cornwall.
Înconjuraţi de natură, pub-uri şi mici galerii de artă, angajaţii
de la Spyder Eye par a fi mai degrabă în vacanţă, decât la locul de
muncă. Asta nu înseamnă cu nu se lucrează acolo! Însă totul se
petrece într-o armonie perfectă…

Distracţie pe roţi
Serialul, nominalizat la premiile BAFTA, îi are ca personaje
principale pe Zooter, un porc scooter roz plin de energie care este
mesagerul junglei, Ellyvan, un hibrid între un elefant şi o dubiţă
responsabil de serviciul de livrare al junglei şi Beetlebugs, copii
jucăuşi ai junglei. Publicul-ţintă al producţiei sunt preşcolarii,
cu vârste cuprinse între 2 şi 7 ani, însă şi oamenii mari se
distrează urmărind „Motoanimăluţele din junglă”. În cel de-al
doilea sezon, pe care copiii din România îl pot urmări din 1 iunie,
o dată cu lansarea Disney
Junior, un nou bloc de programe la Disney Channel, accentul nu
se mai pune pe interactivitate. În urma unui studiu făcut în SUA şi
în Marea Britanie, mămicile îşi doresc ca piticii lor să se
distreze, să fie fericiţi. Prin urmare, regizorii serialului a fost
încântaţi că pot lucra mai mult cu personajele pe roţi. De altfel,
biroul lor arată mai mult ca o cameră de joacă: pe lângă monitoare
şi tabletele de grafică, am remarcat pe unl dintre pereţi şi un
calendar „3D” al departamentului de producţie – adică un tabel
frumos delimitat cu markere, împărţit pe zile şi săpătămâni, iar în
casetele respective erau lipite post-it-uri cu diferitele etape de
execuţie în care se află un episod. De când se înregistrează
vocile, undeva într-un studio din Londra, şi până se termină tot
procesul de montaj durează aproape trei luni, pentru a finaliza un
episod cap-coadă. Însă, în această perioadă, se înregistrează în
paralele mai multe secvenţe pentru mai multe episoade, aproximativ
8. Prin ce peripeţii vor mai trece Zooter, Ellyvan, Bungo şi
prietenii lor vom afla din cele 26 de episoade ale celui de-al
doilea sezon.

Trevor Ricketts, creatorul serialului „Motoanimăluţele din
junglă”

– De unde v-a venit ideea acestui serial?
Ideea mi-a venit cu mult timp în urmă, în copilărie, când am
desenat un purceluş pe roţi… Obişnuiam să desenez foarte mult
când eram copil, la şcoală, iar colegii îmi cereau să le
„mâzgălesc” pe bănci, pe hăinuţe… Aşa a apărut ideea, mulţi ani
mai târziu, când încercam să găsesec uin concept pentru un show şi
am zis să creez şi alte personaje care să fie jumătate vehicule,
jumătate animale. Pentru că cei mici iubesc animalele şi iubesc
maşinile. Am fost oarecum surprins că nimeni nu s-a gândit la asta
până acum!

– Care este viteza maximă în serialul „Motoanimăluţele din
junglă”?
Viteza maximă?! Ei bine, am fost sfătuiţi să nu mergem prea repede,
pentru că nu ne dorim o generaţie de vitezomani.

– Aţi fost până acum într-o junglă
adevărată?
Da… În Kenya, dar şi în Rwanda, unde am văzut gorilele. Cred că a
fost suficient!

– De ce nu există niciun leu în „Motoanimăluţele din
junglă”?
N-a fost să fie… nici maimuţa nu este prezentă în serial. În
plus, numele personajelor este un joc de cuvinte… Elyvan,
Taxicrab şi aşa mai departe.

– V-aţi gandit ca, pe viitor, să realizaţi un serial de animaţie
despre spaţiu?
Chiar m-am gândit la asta şi nu este o idee de neglijat. Însă acum
ne concentrăm pe cel de-al doilea din „Motoanimăluţele din
junglă”.
Cătălina Matei