In Romania, aroganta se transmite de sus in jos
Motto:
Eu te-am facut, eu te omor.
Numai ca tonul stirii s-a schimbat brusc. Actiunea se lasase cu imbulzeli, camera a surprins oameni furiosi pentru ca era tinuti la usa si nu erau lasati sa intre in cladirea in care se tinea bursa, inauntru parea sa nu se intample absolut nimic, timpul de asteptare se lungea peste masura, nimeni nu le spunea nimic celor care asteptau, aparuse disperarea inradacinata in noi de pe vremea comunistilor ca „nu mai ajunge pana la noi”, organizatorii erau clar depasiti de situatie, oamenii incep sa protesteze…
In tot acel haos, reporterul ajunge la un functionar al AJOFM, functionar public (adica platit de noi, din banii pe care ii lasam lunar pe diferite impozite si taxe), care a declarat ofuscat: „Ei sunt someri. Ei sunt la dispozitia noastra. Daca noi vrem sa-i tinem aici o zi si o noapte, atunci ei trebuie sa stea o zi si o noapte.”
Pai, da, domnilor, timpul acelor oameni nu conteaza, nervii lor, nici atat. Nu conteaza ca voi nu v-ati facut datoria si nu ati fost in stare sa organizati actiunea astfel incat lucrurile sa mearga bine (ca doar pentru asta sunteti platiti), voi nu puteti fi criticati, voi sunteti administratia publica locala si voi dispuneti de muritorul de rand cum vreti
Atitudinea stimabilului m-a scos din minti nu numai pentru aroganta afisata, ci si pentru ca ascundea o samanta de discrimare, din pacate nesurprinsa de reporter.
„Persoanele marginalizate social” sunt altfel decat restul oamenilor pentru caÂ… sunt cei eliberati din puscarii, fostii locatari ai caselor de copii care au implinit 18 ani si nu mai pot sta in acele centre, sunt persoane cu mai putina educatie, din familii extrem de sarace sau de romi … prin urmare, oameni amarati, care nu merita luati in seama de ditamai functionarul public.
Daca ar fi fost o bursa a locurilor de munca pentru persoane supradotate sau care si-au facut studiile in strainate, s-ar fi purtat la fel? Poate, da, poate nu. Dar daca ar fi fost o bursa a locurilor de munca pentru persoane cu rude in partidul de guvernamant sau in administratia centrala? Cu siguranta, nu s-ar fi purtat la fel.
De atfel, comportamentul functionarilor publici fat de cei care, la urma urmelor, ii platesc, reprezinta o poveste fara de sfarsit. Iar reactia functionarului de la Cluj, caruia ii mai trebuia putin ca sa urle „eu v-am facut, eu va omor”, nu reprezinta decat o generalizare a arogantei in sistemul public. Plecata de acolo, de undeva de foarte de susÂ…
Iulia Neacsu