In memoriam SICĂ‚ RUSESCU
Născut la 28 ianuarie 1945, Sică Rusescu a absolvit Facultatea de Arte Plastice, pasiunea sa devoratoare devenind, însă, teatrul.
Activitatea sa a fost legată, cu precădere, de Teatrul „Nottara”, unde a realizat scenografii remarcabile pentru spectacole definitorii, precum: Bună seara, domnule Wilde, după O. Wilde (regia: Alexandru Bocăneț); Craii de Curte Veche de Mateiu Caragiale (regia: Alexandru Repan); Mîța-n sac de G. Feydeau, Karamazovii, după Dostoievski, O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale (regia: Dan Micu); Burghezul gentilom și Scapino de Molicre, Taifun de Cao Yu, Ospățul lui Baltazar de B. Fundoianu (regia: Alexandru Dabija), Maria Calas, la Divina de T. McNally și Cui i-e frică de Virginia Woolf? de E. Albee (regia: Radu Gabrea); Acești nebuni fățarnici de T. Mazilu (regia: Dominic Dembinski).
Printre ultimele sale creații scenografice se numără: Operele complete ale lui WLM ȘXPR de J. Borgeson, A. Long, D. Singer (regia: Petre Bokor), Romeo și Jeanette de Jean Anouilh și Variațiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt (regia: Claudiu Goga), ÎnșirÂ’te, mărgărite!… de Victor Eftimiu (regia: Alexandru Dabija).
Decorurile sale stilizate, picturale, dar propunând volume generoase, au reunit de fiecare dată expresivitatea și funcționalitatea, măsura și rafinamentul plastic, eleganța și adecvarea la gândul regizoral, la stilul interpretării. Dovadă – premiile obținute de-a lungul carierei, dintre care cel mai recent, pentru spectacolul Romeo și Jeanette, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Brașov, 2002.
În urmă cu aproape un an, Sică Rusescu își împlinea un vis mai vechi, talentul său punându-și amprenta asupra noii înfățișări a Sălii „George Constantin” (Studio) a Teatrului „Nottara”, un spațiu realizat în tonurile calde și luminoase ale lemnului, respirând teatru prin toți porii. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici și membru UNITER.
Ne va fi greu să ne obișnuim cu gândul trecerii sale din viața și dintre oamenii pe care i-a iubit atât de mult. Amintirea numelui său va rămâne întotdeauna plină de căldura atât de omenească pe care Sică Rusescu a știut să o răspândească în jur.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Colectivul Teatrului „Nottara”