În cautarea spotului pierdut
Unii spun ca au gagici pe acasa care parcheaza chiar mai rau, dar de votat voteaza bine. Alții sunt de parere ca daca bei apa de la bideu nu înseamna neaparat ca ești mai prost decât cei ce beau de la puț, dar se semneaza cu degetul. În fine, aud ca sertarul pentru CD de la computer e de mult folosit pe post de suport pentru cafea și la case mai mari, unde în ziua votarii nu se mai dau trei milioane de euro la loto, doar ca sa iasa electoratul la soare.
Unii au râs, alții s-au simțit jigniți. S-a comentat mult, s-a scris prin ziare, dar pâna la urma, dupa cum s-a vazut, mai de frica parcarii, mai de teama upgradarii computerelor cu cafea, sau pur și simplu, enervați de faptul ca din patruzeci și noua numai șase-s norocoase, oamenii au ieșit la ștampilat buletine de vot. E drept unii au facut-o cu autocarele, dar aici chiar nu mai cred ca-i vina publicitații.
M-am uitat cu atenție la televizor între cele doua tururi și am așteptat cu sufletul la gura sa vad daca prietenii mei soferița, bautorul din bideu și, de departe cel mai reușit, baiatul cu cafeaua în sertarul de la computer voteaza și pe 12 decembrie.
Parca au intrat în pamânt. Nici urma de ei. O fi învațat femeia sa parcheze între timp, sau poate ca nu mai conduce deloc. Or fi taiat aia apa de la bideu pentru neplata, sau, mai știi, o fi descoperit omul la ce folosește bideul și nu-l mai pot arata decât dupa miezul nopții. Cât despre baiatul cu cafeaua ce sa mai cred? O avea computerul virusat, sau poate chiar l-or fi dat afara.
Eu cred ca explicația poate fi una singura. În mod cert, daca n-am mai vazut nici una din cele trei reclame e pentru ca n-au mai fost bani de difuzare și pentru turul al doilea. Ca doar n-o sa ma gândesc cumva ca dupa rezultatele din primul tur s-a ajuns la concluzia ca de data asta chiar nu era bine sa mai votez și eu.
Andi Moisescu