Împodobește, mama, bradu’!

Se spune ca, pe Luna, în nopțile în care Pamântul este foarte aproape de satelitul sau natural, poți citi fara probleme un ziar, atât de tare lumineaza singura planeta locuita din sistemul nostru solar. Sunt convins ca daca te manânca-n ochi sa vezi ce poze colorate (și cu cine) mai publica presa româneasca, îți poți satisface curiozitatea la orice ora pe principalul bulevard al centrului capitalei. E adevarat, se spune ca odata pe an e Craciunul, poate sa faca și sistemul energetic național un efort în sensu’ asta.

Daca la lumina ma comport acceptabil, nu am probleme cu fotosinteza, când aud ce aud în perioada asta a Sarbatorilor chiar reacționez nervos. Mi se urca sângele în cap și mai are foarte puțin pâna sa navaleasca afara. Pe urechi. Același bulevard scaldat sarbatorește în lumina îți ofera „placuta reîntâlnire” cu cele mai cunoscute piese dedicate Craciunului, culmea, cântate tot de artiștii pe care îi vezi invariabil zâmbind de pe discurile lor, și iarași culmea, numai în aceasta perioada a anului.

Sunt sigur ca, daca-ți pui în cap sa iei la pas centrul capitalei de la Piața Romana și pâna la Piața Unirii e posibil sa auzi aceeași piesa. Ceea ce, pe de alta parte, aia buna, îți poate oferi ocazia s-o înveți ca sa o fredonezi acasa în cadru intim în timp ce-ți împodobești bradul cumparat dupa o tocmeala la sânge cu „brazificatorii”. Și daca nu vrei sa o asculți? Și daca nu vrei sa plutești pe strada în clinchet de clopoței și versuri pioase? Ai de ales? Cu siguranța. Mergi pe strazi laturalnice, unde sigur e mai liniște ca doar nu o sa dai tu tocmai peste familia din „Filantropica” lui Caranfil care asculta colinde în orice anotimp.

Daca credeți cumva ca am o atitudine de Grinch, va rog sa ma iertați. Nu vreau sa fur Craciunul nimanui dar nici sa-l înghit pe nemestecate pe-al altora. Al acelora care de la 1 decembrie și pîna la finalul anului concureaza cu petardele pe care le bubuie unii chiar daca legea interzice acest lucru. Al acelora care te îndoapa cu colinde cu scuza absurda „odata-n an e Craciunul”.

În fiecare an e și ziua mea. Ar trebui sa ies cu un casetofon pe strada și sa pun ce muzica vreau eu? Daca auziți într-una din zilele lunii mai niște U2 la volum maxim prin centrul Bucureștiului sa știți ca eu sunt. Intrați în vorba cu mine, sunt prietenos cu omu’. Poate bem și-o bere. O dau eu. Odata e ziua mea.

Cetin Rașit