Îmi place totul și nimic

Dupa ce zile în șir m-a batut Qelul (PR-ul nostru) la cap sa scriu acest articol am hotarât ca e momentul sa-i fac pe plac și sa purced la a scrie.

Ce nu-mi place mie la muzica româneasca? Nu-mi place nimic! Ce-mi place mie la muzica româneasca? Îmi place totul!

De unde vine acest paradox? Foarte simplu! Atâta vreme cât o voce se aude, o melodie se cânta, un videoclip se difuzeaza, înseamna ca exista persoane carora le place.

Nu mai sta nimeni sa faca acte de caritate și sa scoata muzica pe piața doar de dragul muzicii. Un produs lansat trebuie sa aiba consumatori. Altfel apar pierderile. Și nimeni nu vrea sa piarda. Veți spune ca exista totuși și produse care apar pe piața și nu aduc profit: albume și videoclipuri scoase pe banii parinților sau pe bani proprii fara ca acești bani sa se întoarca.

Daca scopul inițial a fost de a scoate un profit și acest lucru nu s-a întâmplat – ghinion! Nu a fost bun produsul. Piața l-a omorât! Daca, însa, s-a dorit doar satisfacerea unui hatâr, a unui orgoliu personal sau mai știu eu ce, obiectivul este îndeplinit cu deosebit succes.

Pâna la urma este opțiunea proprie a fiecaruia cum vrea sa-și cheltuiasca banii. Daca un videoclip și un album aduc mai multa fericire decât o noua mașina, o vacanța în Bali sau alte cadouri scumpe și daca bugetul permite, de ce nu?

Sunt multe asemenea produse în muzica româneasca pe care eu, personal, nu le gust. Dar nu am nimic împotriva lor. Ei se bucura ca sunt vedete eu am libertatea sa schimb frecvența la radio, postul la televizor și nu ma obliga nimeni sa le cumpar albumele.

Așa ca îmi place totul și nu îmi place nimic.

Este, totuși, un lucru care nu numai ca îmi displace profund dar chiar ma revolta. Nu înțeleg de ce când trec prin buricul centrului inimii orașului trebuie sa ascult de la zeci de tarabe tot soiul de melodii, zgomote, cântece, care mai de care mai tare și mai enervante.

Ma supara pentru ca mi se ia libertatea de a alege. Nu pot alege sa nu le ascult. Nu pot sa umblu cu caștile pe urechi în permanența. Nu pot sa ocolesc acele locuri. Îmi place sa ma învârt prin oraș și îmi place sa ascult forfotul strazii. Dați-mi strazile înapoi!

Îmi place muzica româneasca. Nu îmi place ca sunt obligat sa o ascult!

Johann