Imaginile unei nopti amare..

Fotbal intern: 900.000 biletul la negru

Fotbal extern: Noaptea generalilor

Alte sporturi: Calatorie in catuse

Un stadion plin a trait aseara meciul cum de mult nu s-a mai întîmplat. O tara întreaga a asteptat calificarea care n-a mai venit. Fara Mondial, România este si mai saraca.

Ziua Z. Ziua în care stabilim detaliile debarcarii în Coreea si Japonia sau ziua în care ne facem planuri pentru vacanta la vara. Înca de dimineata, portile de intrare în Bucuresti au fost luate cu asalt de masini, microbuze si autocare cu numere de provincie. Toate pline ochi si decorate cu steaguri tricolore. Aceeasi imagine s-a repetat ieri dupa-amiaza, însa pe strazile Capitalei.

Ora 17:00. Un imens furnicar pestrit ataca stadionul Steaua din toate directiile. Lumea spera, este montata si îsi doreste ca „baietii” sa fie si ei la fel. Ce o fi pe stadion? Cum da cu ochii de iarba din Ghencea, trecut de calvarul de la porti, spectatorul simte fiori pe sira spinarii

Ora 18:21. Brigada de arbitri germani iese la încalzire. Cum treningurile nemtilor sînt identice cu cele ale slovenilor, stadionul ia foc. Un vuiet prelung, strident, se ridica si pluteste la sute de metri distanta. Realizînd confuzia, spectatorii încep sa aplaude. Avem nevoie de arbitri!

Ora 18:23. Ies baietii. Suporterii români simt adrenalina cum fierbe. Cei 18 jucatori din lot poarta un steag tricolor imens pe care-l flutura. Asa ceva nu s-a mai vazut! Daca n-ar fi garduri, în frunte cu Gica Popescu spectatorii ar sari în teren pentru ca ies slovenii. „Pe ei, pe mama lor!”.

Ora 18:42. Se anunta echipele. Dinamovisti, stelisti, rapidisti, toti striga numele „tricolorilor”, indiferent ca se numesc Mihalcea, Miu sau Pancu.

Ora 18:55. Imnul Sloveniei e huiduit, dar sporadic. Tribunele prefera sa scandeze numele echipei noastre. La „Desteapta-te române” se intoneaza primele doua strofe.

Ora 19:00. A început meciul! Vrem atît de mult calificarea încît nu concepem sa nu cîstigam! Din primul minut, ai nostri sînt în atac. Tribunele îi poarta spre buturile slovene, însa în teren mai exista si apararea lor. Stadionul a fost admirabil. Galeria slovena s-a auzit abia în minutul 43, însa a fost repede acoperita de huiduieli.

Ora 20:00. 45 de minute pîna la calificare. Sau…nu, mai bine nu ne gîndim.

Ora 20:10. Osterc se lanseaza spre poarta, Gica Popescu îl pune jos, dar mingea se duce la Rudonja. N-a dat nici un gol pîna acum la nationala. Dar ni-l da noua!!! Slovenul fenteaza si înscrie! Sîntem la pamînt!!! Suporterii sloveni aprind tortele.

20:13. Primele schimbari la noi. Iese Mutu si tribuna îl huiduie. Hagi si-a rastignit finul în public. Nu e timp însa pentru rafuieli! Pe ei!! Lumea s-a ridicat în picioare.

20:20. GOOOOOOOOLLLLLL!!!! A marcat Contra. Daca seismologii si-ar fi pus aparatele sub stadion, acele ar fi înnebunit. Mai avem 25 de minute. Trebuie s-o luam de la capat, avem de marcat un gol. Spectatorii sînt cu ochii la ceas, însa coardele vocale stau sa plesneasca: „România, România, ole, ole, ole!!”.

Hagi sare de pe banca, însa nu striga spre teren. Se întoarce spre tribune si urla: „Strigati, ba!”. Arbitrul de rezerva arata 4 minute de prelungire. Sîntem la 240 de secunde de prelungiri sau de dezastru! Careul sloven se îngalbeneste, Hagi si Balint fac efectiv ture pe linia de margine pîna aproape de coltul terenului. Lumea mai spera!!!

Trebuie sa cada golul, însa cade doar Mihalcea în careu! „Penaltyyyyyy!”, striga un stadion întreg, însa Hellmut Krug face acelasi semn ca si Kim Milton Nielsen în urma cu 4 zile. Nimic!!! Si peste 15 secunde duce fluierul la gura si sufla. Acolo, în fluier, erau sperantele unui stadion si ale întregii tari. S-a terminat!!!

20:45 Am pierdut calificarea. Se aud doar strigatele jucatorilor sloveni si uralele galeriei lor. Ei sînt pe gard, se bucura, ai nostri sînt împietriti. Dupa cîteva zeci de secunde de liniste, stadionul scandeaza: „România, România!!!”. Spectatorii si-au facut datoria si Ganea rasplateste publicul cu un salut.

Contra si Chivu nu mai au putere si se prabusesc pe gazon. „Gurita” plînge ca un copil, dar nici un coechipier nu se apropie de el. Se duc spre vestiare încet, lasînd loc bucuriei imense a slovenilor. În doua minute, nici un român nu mai e pe teren. Spectatorii murmura: „Nu se poate!!”. Se îndreapta si ei spre iesire. Nu va mai fi sarbatoare la Universitate, nu va mai fi nici un mars la ambasada Sloveniei. Doar liniste, multa liniste, într-o noapte amara. Sursa: www.prosport.ro