Ilie Năstase, marele interviu: „Am fost un clown, am făcut pe nebunul, dar am fost numărul 1 mondial şi asta cu zâmbetul pe buze” | HAPPY NASTY DAY
Ar putea fi oricând un muzeu al tenisului. Sau o sală de expoziţii cu cele mai reuşite fotografii din ultimii 50 de ani. Sau locul de întâlnire în care marele Ilie le-ar umple cu râsul lui gâlgâietor paharul de Moet celor mai importanţi sportivi, artişti sau politicieni ai lumii. Ar putea fi orice.
Dar cu siguranţă e locul în care trăieşti cu frenezie fiecare minut. Şi nici nu-ţi dai seama cum să valorifici mai bine momentele. Să cuprinzi cu privirea puzzle-ul multicolor cu imagini din cariera marelul Nasty? Să descoperi pas cu pas fiecare trofeu, diplomă sau pagină de ziar? Să-ţi încordezi privirea pentru un contact vizual cu legendarul Muhammad Ali? Sau să adresezi o cascadă de întrebări pentru a simţi tot parfumul vremurilor.
Al timpului în care micul Ilie îşi făcea, pe la 5 ani, în livada de pruni, o cicatrice care i-a rămas amică toată viaţa. Al interminabilelor zile în care stătea acasă, fără tată. Al nopţilor de dinaintea unui meci capital. Sau al dimineţilor în care jurnalişti din toată lumea îl bombardau cu întrebări centrate pe secretul succesului în sport şi în viaţă.
O viaţă de film, pentru că Ilie Năstase e un artist până în măduva oaselor. Şi la cei 70 de ani… sau 69 plus 1 cum spune el. Un articst chiar şi cu furtunul în mână! Cum care furtun!?
„Voi intraţi în casă! Eu termin de udat toată strada şi vin şi eu. Uite, îi spăl şi maşina lui Brigitte ca să nu se supere pe mine. Ea are un Porsche, eu sunt doar cu scuterul şi cu bicicleta aia BMW, o vedeţi în hol. Mai ud şi brazii ăştia doi – i-am pus acum doi ani, uite ce mari au crescut – şi vin repede”. E dialogul de început cu echipa de ProSport, e intro-ul care anunţă un meci de cinci de seturi. Nu precum celebrul Isner – Mahut. Mult mai palpitant.