Iadul de Chicago, un pic mai calduros ca iulie de Bucuresti

Aerul conditionat merge incontinuu, insa a trebuit sa fac orar
pentru toata familia sa dormim in frigider, cu randul, ca sa ne
putem racori. In curte am pus o piscina gonflabila, dar o folosim
doar ca sa mai fierbem un cartof, ceva, apa fiind oparita.

Astfel, am hotarat sa ma duc la bazinul comunal, unde pentru
cativa dolari pe zi poti sa te speli pe picioare impreuna cu alte
cateva sute de sateni, in acelasi timp si in aceeasi apa…

[…] Eu stiu sa inot, dovada fiind faptul ca pina acum nu m-am
inecat niciodata, insa nu-mi place, fiindca am impresia ca inotul
te oboseste, iar eu m-am dus acolo sa ma racoresc si sa ma relaxez,
nu sa transpir de efort. Astfel ca am intrat, dar m-am dus inapoi,
ca submarinul, in zona cu apa mica, unde am stat toata dupa-masa,
doar cu nasul si cu ochii afara,
precum hipopotamii.

Citeste intreaga poveste, din „Jurnalul unui roman in state, in
criza si in buda”, pe Kamikazeonline.ro!