Hormon ce ajuta la controlarea senzației de foame
Echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii a realizat un studiu având la baza anumite informații genetice. Studiul a condus la „obestatin”, un hormon care stopeaza senzația de foame.
Un cercetator britanic care a participat la acest studiu a declarat ca aceasta cercetare îi va ajuta pe oameni de știința sa ajunga în maximum zece ani sa controleze total apetitul uman.
Cercetatorii au analizat modul în care funcționeaza anumite structuri genetice la oameni, dar și la animale. Ei au descoperit un alt hormon, denumit mai târziu „obestatin”. Acesta a fost procesat din aceeași proteina care produce „ghrelin”, un alt hormon care ajuta la reglarea senzației de foame din organism, dar care creeaza senzația de foame. Ce este ciudat este faptul ca din aceeași structura genetica au luat naștere doi hormoni care au efecte diferite. Acest nou hormon, spre deosebire de cele descoperite pâna acum, se pare ca stopeaza apetitul.
Atunci când cobailor li s-a injectat o versiune sintetizata de „obestatin” în abdomen și creier, aceștia au mâncat doar jumatate din cantitatea de mâncare pe care au consumat-o cobaii carora nu li s-a injectat hormonul.
Hormonul „obestatin” a aratat de asemenea ca încetinește mișcarea mâncarii digerate din stomac catre intestine. Acest lucru determina depunerea mai puțina a grasimilor pe corp.
O mai buna înțelegere a rolurilor pe care le joaca hormonii „ghrelin” și „obestatin” în menținerea unui echilibru al senzației de foame și în menținerea greutații corporale la niveluri scazute ar putea fi esențiale pentru tratarea obezitații. În lume peste 24 de milioane de persoane sufera de aceasta boala.
Descoperirea acestui nou hormon ar putea explica de ce tratamentele aplicate pâna acum împotriva obezitații au eșuat.
Poate ca în maximum zece ani vom putea rasufla ușurați în ceea ce privește greutatea corporala, care nu va mai fi o problema o data ce un medicament ar putea stopa senzația de foame cu care ne confruntam cu toții.