Hollywood-ul oprește robinetul de bani

Era de așteptat; în cele din urma, marile studiouri de film fac un pas de neimaginat în urma cu doar cațiva ani: sa limiteze caștigurile megastarurilor, de la actori, la producatori și regizori.

Vremea caștigurilor exorbitante, chiar în cazuri cand filmul era un eșec de proporții, s-ar putea încheia destul de repede. Va fi nevoie de blockbustere gigantice pentru ca Julia Roberts sau Tom Cruise sa mai încaseze cecuri de zeci de milioane de dolari pe film.

De fapt, nu e o mare surpriza. Declinul încasarilor de box-office continua de vreo doi-trei ani, iar perspectivele nu sunt deloc încurajatoare: costurile de producție, marketing și distribuție urca încontinuu, vanzarile de bilete sunt în scadere, iar creșterea exploziva înregistrata în ultimii ani în sectoare precum vanzarile de DVD-uri a atins un plafon stagnant.

Era, deci, o mutare logica pentru marile case de film sa își revizuiasca drastic politica de compensare financiara a starurilor, în care se pompau sume considerabile. Între modalitațile de recompensare a celebritaților de pe genericul unui film, una dintre cele mai raspandite (și, pentru studiouri, extrem de costisitoare) era așa-numitul sistem al plații „first-dollar gross”, adica al cedarii, prin contract, a unor procente din încasarile brute de box-office catre actori (a se înțelege „staruri”), producatori și regizor; asta pe langa salariul propriu-zis, foarte substanțial, desigur.

Prin acest gen de contract, studiourile se aflau de multe ori în situația, deloc placuta, de a semna cecuri enorme catre cateva celebritați, chiar în timp ce filmul pierdea o groaza de bani la box-office. Sa luam de exemplu cele doua sequel-uri la „Pirații din Caraibe”: Disney, care le produce, va cheltui cam 600 de milioane de dolari pe producție, marketing și distribuție.

În vechea formula de plata, Disney ar fi trebuit sa pastreze cam 70% din veniturile brute, din care ar fi trebuit sa acopere cumva cele 600 de milioane, dupa care sa spere ca mai obține și un profit. Restul de 30% din încasarile brute ar fi mers catre staruri – Johnny Depp, regizorul Gore Verbinski și producatorul Jerry Bruckheimer; pe scurt, din fiecare dolar care intra în conturile Disney, cei trei (plus, eventual, alți actori) ar fi pastrat 30 de cenți. Cum a observat „Los Angeles Times”, în acest mod ar dura ani de zile pana cand Disney și-ar recupera investiția.

La randul lor, cei de la Sony Pictures au facut un calcul similar în cazul lui „Holiday”, o comedie semnata de Nancy Meyers („Something’s Gotta Give”, „What Women Want”) care urmeaza sa fie lansata în preajma Craciunului 2006. Daca Sony și-ar fi platit starurile (Cameron Diaz, Jude Law, Kate Winslet și Jack Black) ca de obicei, „Holiday” ar fi trebuit sa fie un blockbuster serios, cu încasari de minimum 200 de milioane de dolari, ca studioul sa obțina profit. Asta și pentru ca încasarile din bilete, adica veniturile brute, se împart între casa producatoare și cinematografe; desigur, cu contracte de tip „first-dollar gross”, starurile își iau banii direct din venitul brut, lasand împarțirea banilor cu cinematografele pe spinarea studioului…

Acum însa, studiourile au trecut la contraatac: în general, acum se încheie contracte sub o noua formula, numita „cash break-even”, care prevede ca studioul sa pastreze 100% din veniturile brute, pana cand își recupereaza în întregime costurile („break-even” desemneaza pragul dincolo de care încasarile acopera investiția inițiala și se intra pe profit). Abia dupa aceea, profitul rezultat este împarțit cu actorii, producatorii și regizorii care, astfel, devin în cele din urma un fel de co-finanțatori.

Partea cea mai frumoasa este ca, în acest mod, starurile pot primi mult mai mulți bani decat înainte, însa cu o singura (și inevitabila) condiție: ca filmul sa fie un blockbuster extrem de profitabil, pentru ca, în eventualitatea ca e un eșec, nu vezi nici un dolar în afara de salariu, indiferent daca te numești Tom Cruise sau Angelina Jolie (salariul fiind oricum mare). Dar, daca e vorba de un succes…

Michael Bay a avut un astfel de contract pentru „Pearl Harbor” și, în cele din urma, a încasat, cu totul, peste 40 de milioane de dolari. Un alt exemplu, mai recent: Tom Cruise a negociat pentru 10% din veniturile brute pentru „Razboiul lumilor”, plus niște procente din vanzarile de DVD-uri, jucarii, jocuri video etc. Cum filmul a încasat peste 590 de milioane de dolari, Cruise a bagat în buzunar vreo 60 de milioane, asta pe langa ce va mai obține din vanzarile de DVD-uri… De la distanța, Tom Cruise a fost cel mai bine platit actor în ultimul an.

Toata lumea (mai puțin megastarurile obișnuite cu cecuri grase, firește) e de acord cu un lucru: bugetele filmelor sunt prea mari. Avocații și agenții catorva personalitați ca regizorii Peter Jackson și Andrew Adamson („Cronicile din Narnia”) spun însa ca, chiar conform afirmațiilor studiourilor, cele mai riscante investiții sunt dramele cu bugete medii, nu și super-producțiile, prin tradiție cele mai profitabile. În consecința, spun avocații, formula de „cash break-even” ar trebui aplicata tocmai filmelor cu bugete medii.

Mai multe filme funcționeaza acum cu contracte „cash break-even”: amintitele continuari cu „Pirații din Caraibe”, „Holiday” ori „The Good German” (o drama din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial regizata de Steven Soderbergh, cu George Clooney în rolul principal și un buget de 30 de milioane de dolari). Despre Johnny Depp se spune ca a renunțat la contractul lui de „first-dollar gross” pentru ca Disney sa-l poata aduce pe Keith Richards în film (Depp, un fan Rolling Stones, a declarat ca personajul lui, piratul Jack Sparrow, e inspirat de persoana chitaristului). Richards nu a aparut în primul sequel, „Dead Man’s Chest”, din pricina programului de concerte și e improbabil ca va aparea și în al doilea, dar Depp nu-și va vedea banii înapoi…

Citește mai multe despre subiectul Hollywood numai în