Helen Mirren: „Îmi place mult să fiu o tipă dură”

– Cum crezi că te-au văzut oamenii după rolul din ”Greu de pensionat” şi ce crezi că vor spune acum, după partea a doua?

Expresia “dată naibii” o aud cel mai des. Îmi place mult să fiu o tipă dură. Am savurat enorm trecerea de la regină la tipă dată naibii. Oamenii chiar au fost încântaţi de prima parte, aşa că am acceptat cu plăcere să joc şi în cea de-a doua. Eu mă bucur de fiecare dată când reiau un personaj, pentru că astfel el capătă o identitate proprie. Personajele astea au devenit parte din viaţa şi personalitatea mea. Ţin foarte mult la Victoria (”Greu de pensionat”). E un personaj amuzant şi surprinzător, iar în partea a doua face lucruri cu totul noi şi incredibile. E un personaj rafinat.

– Cu ce se deosebeşte rolul din ”Greu de pensionat 2” de cel din primul film?

Victoria nu se schimbă mult în partea a doua. Îmi place că prima ei misiune este să îl omoare pe Bruce Willis (Râde). Nu se ştie niciodată de ce parte a baricadei se află.

– Crezi că Victoria alege să omoare oameni într-o ţinută formală sau crezi aşa se nimereşte?

Clar preferă o ţinută de gală. Cel mai important este să poarte pantofii potriviţi. În prima parte, aveam o scenă de luptă pe care nu o puteam face încălţată în pantofi cu toc. Aşa că am apărut cu un rucsac din care mi-am scos bocancii de luptă. Asta a fost ideea mea, pentru că m-am gândit că nicio femeie, oricât de pricepută ar fi, nu poate lupta în pantofi de ocazie. Victoria trebuie să fie un personaj credibil şi serios.

– Te-ai gândit vreodată să joci în filme cu supereroi?

Da, probabil aş fi SuperWoman şi nu SuperGirl. Asta dacă nu aş juca rolul negativ. Mă văd mai degrabă ca personajul rău, pentru că sunt britanică şi asta primim noi de obicei (Râde). Ăsta e rolul nostru în viaţă: să fim cei răi.

– În film, faci o glumă şi apari cu o coroană de regină pe cap şi o perucă roşie. Faci referire la rolul tău din „Regina” care ţi-a adus Oscarul?

Da. Asta a fost ideea mea. Nu-mi mai amintesc ce scria iniţial în scenariu, dar eu am venit cu ideea de a o imita pe regina Elisabeta I. A fost amuzant să apar cu o perucă roşie oribilă şi un costum vechi. ”Greu de pensionat” este genul de film care permite astfel de aluzii.

– Pregătirea pentru o comedie este mai riguroasă decât cea pentru o dramă?

Nu. În mare, aici a trebuit să învăţ cum să folosesc recuzita, ca să arăt cât mai credibil în film. Nu am umblat cu armele prea mult până acum. Fiecare rol are provocările sale, iar aici este vorba despre foarte multă disciplină. De aceea este Bruce Willis genial. L-am urmărit şi m-am ghidat după el.

– De-a lungul carierei, de care personaj te-ai despărţit cel mai greu din punct de vedere emoţional?

Nu obişnuiesc să iau personajele cu mine acasă. Nu mi-e greu să trec de la un rol la altul. Personajul reginei Elisabeta a fost extrem de solicitant din punct de vedete fizic şi psihic, dar nu m-a afectat la nivel emoţional.

– Dacă nu ai trăi în această luxoasă şi fascinantă lume a filmului, ce ţi-ar plăcea să faci?

Îmi plac lucrurile făcute în casă sau legate de gospodărie. Eu şi soţul meu ne-am gândit mult la momentul pensionării. Ne-am şi construit o căsuţă în Italia, un fel de cuibuşor al nostru după pensionare. Totuşi, nu ştiu dacă vom apuca să ne bucurăm de ea, pentru că ne este destul de greu să renunţăm la ce facem acum, la creativitate şi la atenţia pe care o primim.

Adaptare de Mioara Tronaru