Aparitia a tot mai multor fonduri de hedging a facut ca unele dintre cele mai bune dintre ele sa creeze un trend care este urmat de cele mai mici, fapt ce duce la scaderea profitabilitatii investitiei.
A fost genul de zi care ar putea provoca oricarui magnat al fondurilor de hedging cosmaruri. In timp ce in dupa-amiaza din 12 iunie bursa americana atingea minime istorice pentru ultima perioada, cele mai importante investitii ale fondurilor de peste 9 miliarde de euro administrate de Steven Cohen scadeau si mai tare, scrie The Wall Street Journal.
Cohen, a carui finete in aprecierea tranzactiilor, randamente impresionate si geniu nativ pentru speculatii pe bursa l-au facut celebru pe Wall Street, statea pe scaun si se uita la cele opt monitoare din jurul biroului care prezentau crahul. Din cand in cand se lasa pe spate si-si punea manile pe fata. „Aoleu”, si-a spus el.
Peste camera de tranzactionare de 1.800 de metri patrati de la SAC Capital Advisors, mentinuta de aerul conditionat la 21 de grade pentru a tine brokerii alerti, s-a lasat linistea. Asa ii place lui Cohen, care ocupa strategic un birou central. Telefoanele anuntau prin LED-euri liniile ocupate. Hardisk-urile au fost mutate de mai mult timp intr-o alta incapere pentru a elimina zgomotul de fundal. Siruri intregi de angajati purtand jacheta de lana cu logoul SAC il urmareau cu nervozitate in asteptarea unei decizii de a vinde actiuni.
Cohen insa nu s-a miscat deloc. Cu mai putin de o ora inainte de inchiderea sedintei bursiere, muscandu-si unghiile, a comparat caderea actiunilor din portofoliul propriu cu caderea unui lift intr-un magazin universal.
„Am trecut de raionul cu lenjerie de dama”, a spus el, fara sa vorbeasca cu nimeni. Pana la sfarsitul zilei, firma lui a suferit pierderi de 150 de milioane de dolari (circa 120 de milioane de euro), aproximativ 1,5% din valoarea totala a activelor detinute, marcand una dintre cele mai proaste zile din istoria companiei.
Acum cativa ani ar fi vandut cuprins de panica odata cu prabusirea pietei. El si-a dobandit statutul de celebritate in lumea fondurilor de hedging, lasand in urma nume sonore ca George Soros si Julian Robertson Jr., prin abordarea instantanee a fluctuatiilor de bursa, care s-a dovedit a fi extrem de profitabila. Oriunde gasea actiuni care erau sau doar pareau evaluate gresit de piata, Cohen se napustea, pentru ca apoi, imediat ce cotatia lor incepea sa se miste in directia dorita, sa se retraga fulgerator. Succesul sau a indemnat generatii intregi de finantisti invechiti, care uneori nu stiau nimic despre ce inseamna sa administrezi banii altora, sa puna si ei bazele unor fonduri de hedging.
In acest moment insa, Cohen crede ca jocul de-a tranzactionarea rapida s-a terminat. Cu un numar de aproape 7.000 de fonduri de hedging care concureaza pentru o idee buna de investitii, plasamentele foarte avantajoase in actiuni sunt din ce in ce mai rare.
„E greu sa gasesti idei care nu au fost deja folosite si este si mai greu sa obtii profituri adevarate si sa te diferentiezi (de restul fondurilor de hedging – n.r.)”, a explicat Cohen.
„Intram intr-un nou mediu. Zilele profiturilor mari s-au dus”, a adaugat el.
Parca pentru a ingreuna si mai mult situatia, piata bursiera nu mai este atat de „iertatoare” fata de investitori. El considera ca a trecut vremea nivelului scazut al inflatiei si al marilor profituri din partea companiilor, nemaiputandu-se vorbi de alegeri usoare pe piata de capital.
Regele neincoronat al fondurilor de hedging a explicat ca acum mizeaza pe sume mai mari, pastrand actiunile o durata mai indelungata. Numarul mare de fonduri concurente ar putea provoca blocaje periculoase in tranzactionari din cauza instinctului de turma. Cohen isi face griji ca multe din cele mai importante achizitii ale sale sunt preferate si de alte fonduri. Retragerea lor simultana ar putea avea efecte foarte grave. Dupa parerea lui, o corectie de amploare a pietei este invitabila. „Vom avea de-a face cu o scadere serioasa care ar putea inchide multe fonduri de hedging care s-au comasat in aceleasi companii”, a explicat el. „Fondurile sunt mai mari decat erau inainte. Pozitionarile lor sunt mai mari. Ma intreb ce s-ar intampla daca toti ar vinde, am mai putea sa iesim si noi?”, a adaugat Cohen.
Fondurile de hedging detin acum active de peste 1.200 de miliarde de dolari, mai mult decat dublul cifrei de acum cinci ani. Profiturile mari sunt din ce in ce mai greu de obtinut. In 2005, profitul mediu al unui fond de hedging a fost de 9,3%, sub media de 11,4% din ultimii zece ani, conform datelor prezentate de Hedge Fund Research, firma de consultanta din Chicago. Spre comparatie, indicele S&P 500 a avut o crestere de 7,7% anul trecut. Tot anul trecut s-a stabilit si numarul record de fonduri inchise, respectiv 848, cele mai multe dintre ele dizovandu-se pentru ca nu erau suficient de profitabile.
Reputatia lui Cohen se datoreaza unui altfel de stil decat cel de „cumpara si tine” reprezentat cel mai bine de Warren Buffett. Cohen considera atunci ca supravegherea atenta a partenerilor de afaceri ai companiei in care ai investit, „daca citesti banda cu atentie” (banda pe care sunt prezentate cotatiile actiunilor – n.r.), este destul de posibil sa poti estima corect evolutiile viitoare in urmatoarele ore sau chiar zile, uneori fara a sti nimic despre acea companie sau despre sectorul in care activeaza. Strategia lui era de a culege pietrele din rau in functie de curentul din jurul lor.
Investitorii „clasici”, de tipul Warren Buffett, insista asupra faptului ca ceea ce gandesc sau fac ceilalti investitori nu are legatura cu valoarea portofoliului detinut. Cohen este polul sau opus. El petrece zile intregi in fata monitoarelor, ocupandu-se personal de unele tranzactii. Intr-o zi obisnuita, brokerii de la SAC realizeaza 2% din totalul tranzactionat pe piata bursiera americana.
Profiturile incredibile obtinute de fondurile gestionate de Cohen au incurajat si alti traderi sa apeleze la tactici similare, desi ele sunt considerate specifice perioadei de explozie economica din anii 1990. Averea lui a fost estimata la aproximativ 3 miliarde de dolari.
In 1998 Cohen si cea de-a doua lui sotie, Ales, au cumparat o proprietate pentru 14,8 mil. de dolari, careia i-au adaugat o anexa de 1.100 de metri patrati care contine un teren de baschet si o piscina acoperita si un pationoar in aer liber. Au construit un cinematograf cu 20 de locuri si si-au decorat tavanul holului de la intrare cu un cer instelat, stelele fiind aranjate in pozitia exacta in care erau cand s-au cunoscut ei pentru prima data, acum 16 ani. Colectia lor de piese de arta a costat in jur de 700 de milioane de dolari. La intrarea in casa este expusa la loc de cinste o sculptura moderna din aluminiu pictat reprezentand figurine dansand, semnata de Keith Haring. Pe unul din peretii bibliotecii este asezat cu grija un tablou pictat de Jackson Pollock, in timp ce un Van Gogh si un Gaugain, cumparate recent pentru 100 de milioane de dolari, reprezinta mandria sufrageriei.
Cohen, care se descrie ca fiind un cinic, da uneori dovada de un simt foarte dezvoltat al autoironiei. El se caracterizeaza ca fiind un tip normal care nu vrea altceva decat sa fie lasat in pace. Spune ca ii place sa se relaxeze seara urmarind reality TV shows.
Saptamana lui normala de munca incepe duminica seara, cand incepe sa dea telefoane managerilor de portofolii pentru a pune la punct strategia pentru urmatoarele cinci zile. Dimineata, in timpul saptamanii, ajunge la serviciu de obicei inainte de ora opt, urmand ca ziua sa se incheie atunci cand treaba este terminata.
Desi SAC are in acest moment mai mult de 600 de angajati, „creierul firmei” petrece in continuare foarte mult timp in fata calculatoarelor. Tranzactiile efectuate personal de Cohen reprezinta cam 15% din profitul companiei. In momentele in care prefera sa se plimbe dintr-o parte in alta a biroului, el are intotdeauna conectate un microfon si o camera video, pentru ca brokerii care nu sunt in apropierea lui sa poata auzi tot ce spune si sa-i urmareasca grimasele in momentele in care prefera sa taca.
De altfel, expresiile bruste pe care le scoate din cand in cand au primit supranumele de „Steve-isme”, unii traderi recunoscand ca dureaza ceva timp pana sa te obisnuiesti cu felul lui de comenta evolutiile bursiere.
Victor Rotariu
Ziarul Financiar