Singur la părinţi, Haralambie, Hari pe scurt, s-a dovedit a fi un exemplar unic în familie şi datorită numelui său. În timp ce pe toţi ai lui îi cheamă Grămoşteanu, la el în buletin numele de familie a suferit o mică dar esenţială modificare: ”ă”-ul s-a transformat în ”o”. Transformare ce nu a influenţat însă calităţile umoristice ale tînărului, moştenire de familie: ”Tatăl meu este un bun comic, deşi este de meserie barman”. De mic, Hari şi-a dorit să facă lumea să rîdă, aşa că era cel mai trăsnit puşti din gaşcă. Născut pe malul mării, la Constanţa, chiar în ziua de Crăciun, Hari obişnuia să le povestească filme prietenilor din grup… producţii pe care nu le văzuse niciodată: ”Aveam o imaginaţie bogată. Uneori, cînd mă mai jucam şi singur, vorbeam de unul singur şi aveam un fel de tic: . Inventam tot felul de scene cu cowboy, mai ales că aveam nişte figurine cu care mă tot jucam”, îşi aminteşte actorul. Şi la şcoală vorbea mult şi chiar reuşea să obţină note mari atunci cînd îi făcea pe profesori să rîdă. Prima ”întîlnire” cu scena a avut loc la Năvodari, cînd avea 14 ani. Împins de prieteni, a zis un banc. Însă şi-a cucerit audienţa ceva mai tîrziu, la o terasă din Mamaia, unde programul artistic era susţinut de actorii de la Fantasio. A început să improvizeze la masă, astfel încît publicul şi-a întors privirea de la scenă direct spre el. Remarcat de unul dintre actori, Hari a ajuns la Şcoala populară de artă din Constanţa – secţia Actorie. Între timp, merge şi la şcoala profesională de unde iese electrician. ”Am încercat o dată să repar un casetofon şi am reuşit să mă curentez. Scosesem cablul de alimentare din casetofon, dar nu şi din priză, aşa că am început să de la curent, prin urmare, m-am lăsat de meserie. Nici becul nu-l schimb!”. În cele din urmă, Hari a ajuns student la Teatru. Şi s-a schimbat radical: ”Am fost şi sînt în continuare un fan înrăit al lui Doru Octavian Dumitru. Îi ştiu pe de rost toate spectacolele şi îl imit foarte bine. Aşa am început la facultate, cu astfel de glume, pînă cînd a venit profesorul şi mi-a zis să schimb registrul. Astfel, am trecut la Shakespeare, Cehov şi Caragiale. Eram ca o floricică, nu citisem nimic, nu fusesem niciodată la vreo piesă de teatru… Însă am tras tare şi am recuperat, am devenit mai serios, mai disciplinat”.
Cadou… pentru 200 de femei
În paralel cu facultatea, Hari susţinea spectacole împreună cu trupa sa de comedie care, la început, s-a numit ”Defecte speciale”, apoi – ”Doi coceni şi restul paie”, iar în final – ”Condimente”. ”Aveam multe reprezentaţii, mai ales de 8 martie, cînd am văzut pentru prima dată 200 de femei bete şi nimfomane. În spectacolul în care apăream şi eu, exista un moment de striptease, realizat de nişte băieţi bazaţi. La un moment dat, în timp ce-mi făceam numărul de comedie, mă întreabă o doamnă din public: . Atunci mi-a fost prima dată frică de femei!”, se amuză Hari. Cert este că umorul îl salvează din orice situaţie şi se foloseşte de el chiar şi la întîlniri: ”Şi la întîlniri, sînt la fel de comic. Aşa le cuceresc – le fac să rîdă! Nu am scheme de vrăjeală! Sînt un tip direct, chiar foarte direct, şi nu apelez la texte scrise pe palmă, de exemplu. Eu mă duc la fată şi o întreb direct:
Şaorma en gros
Haralambie, cel din ”Anticamera”, e în stare de orice pentru preşedintele său, iar Florin Călinescu a prins drag de personaj: ”Ai ce să înveţi de la Călinescu. La prima vedere, poate părea un miştocar, pus pe ironii, dar nu e aşa. Cînd lucrezi cu el direct, îţi dai seama că ai ce să