Guran. Moise Guran. Agent sub acoperirea TVR: “Pot fi concediat oricând”

– Cam agitat începutul ăsta de toamna pentru tine, cel puţin din punct de vedere profesional… Cât va mai rămâne „Biziday” la stat? Adică la TVR?

Până săptămâna viitoare… Glumesc! Contractul meu e până în iunie 2015. Dar el are o clauză specială pe care nimeni nu o mai are. Pot fi concediat oricând, pot pleca oricând. Cu un preaviz evident, dar fără penalităţi, fără să ne legăm cu lanţuri de porţile din Dorobanţi, fără lacrimi şi fără regrete. Dacă mă pui să ghicesc viitorul… nu voi face asta. Şi, oricum, înţeleg din declaraţiile lui Stelian Tănase că adevărata întrebare este cât mai durează până se închide TVR.

– În momentul în care s-a scris ca emisiunea ta s-ar putea să iasă din grila TVR-ului, foarte mulţi oameni, din branşă şi nu numai, au reacţionat pe reţelele de socializare: au fost extrem de indignaţi, supăraţi. Te aşteptai la un asemenea val de simpatie?

Nu. Şi le mulţumesc pe această cale oamenilor. Pe de altă parte, lumea uită, dar eu am mai trăit un astfel de episod în 2010, la Antena 3, când emisiunea BizBazar s-a transformat într-una săptămânală. Uită-te pe paginademedia.ro… la fel s-a stârnit internetul, iar după o lună au decis să o reintroducă zilnic.

http://www.paginademedia.ro/2010/04/la-cererea-publicului-bizbazar-ul-lui-moise-guran-redevine-zilnic/

Eu însă deja luasem decizia să plec de la Antena3 şi am făcut-o câteva luni mai târziu, după ce am pregătit cu răbdare momentul. Aveam un venit mare acolo dar o dată luată decizia nu am mai ezitat. Am trimis proiectul la primul concurs de emisiuni făcut de TVR.

– Cât de puternic este capitalul tău de imagine în acest moment? Ai vreun „rate card”?

Nu sunt eu în măsură să răspund la asta, dar cred că fac o emisiune cu prestigiu, iar asta dă mai multă valoare rate cardului. Mult mai multă. Nu e atât meritul meu, cât e vina peisajului media în care trăim. Practic, eu fac aceeaşi emisiune de zece ani. Şi doar prestigiul a ţinut-o în viaţă, a scos-o mereu la suprafaţă, indiferent de valuri şi furtuni. Ia uite ce poetic am devenit!

Foto: TVR 1

– Dar ca producător independent… cum stai cu finanţele?

N-am datorii. Asta e tot ce contează şi nici nu mi-am propus mai mult.

– Presupun că ai primit oferte de a consilia diverşi politicieni. Ce te face să stai departe de politichie?

Adevărata întrebare este de ce şi-ar lăsa cineva meseria, oricare ar fi ea pentru a consilia oameni fără nicio meserie? Eu să ştii că stau de vorbă cu oricine îmi cere un sfat. Dintre politicieni zic. Gratis… sau, mă rog, aproape gratis. Primesc de regulă o cafea. Dar refuz orice colaborare plătită de acest fel dintr-un motiv simplu – îmi place la nebunie meseria de jurnalist.

– Care sunt motivele pentru care tu ai ieşi în stradă?

Păi nu-s multe. Am ieşit de câteva ori când eram student, prin anii 90, dar, sincer, să spun că nici nu mai ştiu ce ceream… burse mai mari, locuri în cămine… chestii de genul ăsta. Am mai ieşit o dată anul trecut după marţea neagră din parlament cu un banner de 5 metri pe care am scris Ruşine. Vrei o poză? Mi-a făcut Petreanu poze! Bannerul îl am şi acum după şifonier. În principiu nu o să mai ies decât atunci când o să consider eu că trebuie folosit din nou acel banner. M-a costat vreo 300 de lei şi altul nu mai fac.

– Şi pe cine vezi în postura de viitor preşedinte al României?

Pe Mugur Isărescu. Dintre candidaţii de acum? Eu voi alege între cei de pe dreapta. N-am părţi pris-uri personale şi încă nu-s decis, dar aşa gândesc eu.

– Cum merge campania demarată de tine, „Clubul celor care muncesc în România”? E un club… select?

Merge foarte bine. Nu credeam să o pot continua două sezoane, dar acum cred că va funcţiona cinci ani. Da, este un club select. În el intră oricine se simte om al muncii în România, dar când vine vorba de sponsori, nu ştiu mulţi asta, eu îi aleg pe ei, nu ei pe mine. Eu chiar le fac analize privind locurile de muncă create în economie, dar uite ce isterie s-a creat acum… au mai preluat şi alţii ideea, iar în supermarketuri găseşti peste tot marcaje mari cu produsele româneşti. În unele îţi scrie şi din ce sat este producătorul. Asta am urmărit! Să-i fac pe oameni să conştientizeze că plătind pentru un produs făcut în România, plăteşti de fapt salariul unui alt român.

– Că tot se poartă „autodeconspirarile”… ce secrete ascunse are Moise Guran?

N-o să-ţi spun, dar hai să-ţi povestesc o discuţie dintre mine şi nevastă-mea, după isteria asta cu Turcescu. O întreb… nevastă, te-ai întrebat vreodată dacă eu aş putea fi ofiţer acoperit? Iar ea stă un pic, se gândeşte şi zice… ai putea fi, dar n-ar avea sens… de ce să te plătească cineva când tu oricum spui la televizor tot ce-ţi trece prin cap. E gratis.

– La ce te uiţi tu la TV? În afară de ştiri şi emisiuni economice…

Nu mă uit nici la ştiri, nici la emisiuni economice. La ştiri mă uit când sunt evenimente… În rest, mă uit doar la filme şi la seriale la televizor.

– Când ai râs… cel mai recent? Şi de ce? Ca să nu spun „ultima oară”!

Eu sunt mai tot timpul un om vesel. La modul sincer, cel mai tare am râs acuma când am aflat că TVR se întoarce la mijlocul lui septembrie la grila de vară. Nu insista că m-am hotărât să nu mai zic nimic de asta. Dar la noi a fost distracţie, chiar dacă s-a isterizat lumea că uite, mă concediază…

– Mai ai timp pentru pasiunile tale rurale?

Foto: Facebook

Da, în fiecare weekend. Vara asta ciobăneştii mi-au făcut 11 pui. I-am dat pe toţi şi am luat şi „preorder” pentru tura viitoare. Cred că aş putea să fac şi o afacere din asta, dar nu prea vreau.

– Crezi că într-o bună zi ai putea renunţa definitv la viaţa citadină?

Parţial, da, am şi decis asta. Când fi-miu va fi major, mă mut la ţară şi fac naveta la oraş la serviciu. Sunt 40 de kilometri, şi vara chiar e o plăcere să vii, fără traficul din oraş.

– Ce planuri ai pentru juniorul tău: îl trimiţi la studii în străinătate şi îl încurajezi să-şi clădească viitorul dincolo de graniţe sau vrei să rămână în ţară?

Acum nu-i mai fac eu planurile. Are 14 ani. Nici prin cap nu-i trece să plece din ţară. L-am prelucrat în sensul ăsta când era mai mic. Sper să nu regret. Mint, deja regret. Puţin. Sper să nu regret mult.

Cătălina Matei

Citeşte şi:

Moise Guran – Oficial, îi merge bine… la stat!

Moise Guran – România la bani mărunţi!