Cei șase membrii ai Grupului de Rezistență (K-Gula, Stoe Toxxic, Nai’gh’ba, Brugner, DJ Dox, DJ Undoo) lansează astăzi, 18 septembrie 2013, un nou single intitulat – „Trend”.
Cu acest prilej, le-am pus câteva întrebări și am aflat astfel părerea lor despre jurnalista violată, copilul sfâșiat de câini și Roșia Montană, dar și despre sărbătorile împrumutate și sticlele cu prenume înscripționate.
G.D.R. (de la stânga la dreapta): DJ Dox, Nai’gh’ba, Brugner, K-Gula, Stoe Toxxic, DJ Undoo
Apropo.ro: Ultima oară când am stat de vorbă era o zi friguroasă de iarnă, așteptam sfârșitul lumii, iar voi abia ce reveniserăți pe scenă. Cum a decurs activitate voastră până acum?
G.D.R.: A decurs destul de normal, fără excese (n.r.: râd), iar lumea nu s-a terminat. Să vedem acum în octombrie. Am avut niște showuri foarte mișto în câteva orașe mari din țară. Peste tot am fost primiți cu mult entuziasm, semn că nu facem în van ceea ce facem. Aș vrea să le mulțumim și fetelor de la agenția Revolver pentru acest lucru.
Apropo.ro: Avem plăcerea să anunțăm lansarea noii voastre piese – „Trend”. Despre ce trenduri vorbiți?
G.D.R.: Despre toate aceste sărbători împrumutate, cârlige de care oamenii se agață de parcă fără nu ar putea să trăiască liniștiți. Din ’89 și până acum au pătruns în România o sumedenie de asemenea zile, care pentru alții pot însemna ceva, dar pentru noi nu au cum pentru că nu ne reprezintă. Marketingul, din punctul nostru de vedere, devine scârbos. Am observat la foarte mulți cunoscuți o satisfacție înspăimântătoare după ce au cumpărat o sticlă de suc cu prenumele lor inscripționat pe etichetă. Mulți dintre ei nici nu agreează sucul respectiv. În concluzie, le-am putea vinde și acid de baterie la sticlă de suc, pentru că mulțumirea vis-Ã -vis de vizualizarea prenumelui propriu pe etichetă ar eclipsa orice alt neajuns.
Din păcate, agenții economici speculează în favoarea lor orice prilej de „sărbătoare”. Părinții sunt „obligați” de copii să serbeze Halloween pentru că cei mici își văd colegii, prietenii, făcând asta și evident vor și ei, cine are copii înțelege perfect. La fel și în cazul pomului de Crăciun, Iepurele de Paște și exemplele curg. Hypermarketurile bagă oferte halucinante în weekendurile de sărbători (importate sau neimportate). Este deci, un sistem foarte bine pus la punct, care lasă în dubii doar 1% din populație. Restul se aruncă spre rafturi, tejghele, etc., cu capul înainte.
Apropo.ro: Pentru că abordați mai toate problemele din zilele noastre, ne-ar plăcea să aflăm părerea voastră despre cele trei evenimente importante petrecute în ultimele zile, venite imediat unul după celălalt: Roșia Montană, copilul sfâșiat de câini și jurnalista violată lângă sediul Guvernului.
Brugner: Vis a vis de problema cu maidanezii, sunt împotriva eutanasierii. Sunt și tată și am și câine. Acesta din urma nu a mers niciodată liber pe stradă, însă în locurile amenajate special a beneficiat de aproape 4h pe zi de program de voie. Soluția ideală este ca toți maidanezii să fie strânși și cazați în adăposturi. Banii s-au dat pentru așa ceva și s-au cheltuit prost intenționat (de altfel o stare de fapt în ultimii 24 de ani). În același timp, cei care abandonează câini pe stradă, ar trebui să fie premiați „pecuniar” și cu întocmire de dosar penal. La fel și cei care vor grădina zoo la bloc. Spunea o „iubitoare” de câini la un moment dat, că ne întoarcem în Evul Mediu prin noua lege. Greșit – suntem demult în Evul Mediu, pentru că este inadmisibil să fii atacat pe stradă de câini fără stăpân și sunt sigur că toți știți și mulți nu vreți să recunoașteți că noaptea dacă mergi în București (pe jos sau cu bicla) trebuie să te ferești de câini și mai puțin de oameni. Cel mai civilizat este să se creeze adăposturi și să nu fie eutanasiat niciun animal. Am ajuns în această situație din cauza fostului regim (demolările masive și lasarea câinilor de la curți pe străzi), a actualui regim și a oamenilor fără educație, care confundă Bucureștiul cu comunele de unde au venit ei acum 50 de ani. Cei care hrănesc câini pentru a „păzi” ușa blocului nu se numesc iubitori de animale. Câinele este cel mai bun prieten al omului și nu pot să concep ca el să nu fie membru deplin al familiei mele, însă pentru asta el nu poate sta decât cu mine în casă, curte, iar eu trebuie să îmi asum grija lui. Indiferent ce tip de câine l-a omorât pe Ionuț, este de neconceput ca în capitala unei țări „civilizate” să avem peste 100.000 de câini fără stăpân, în unele locuri, în haite de minim 30 de bucăți.
Despre Roșia Motană, am să spun doar atât: cei care vor locuri de muncă nu înțeleg că dacă se apucă de exploatat se vor muta de acolo în maxim 20 de ani, cu boli cronice grave atât ei cât și copiii lor. Lăsând în urmă probabil cel mai sterp peisaj din România, în locul unei „guri de Rai”.
În ceea ce privește cazul jurnalistei, am mai spus prietenilor mei că „superficialitatea și nepăsarea” sunt din păcate consecințe ale societății de consum, pe care noi de abia începem să le descoperim. Nu ne mai interesează decât maxim familia noastră (în formula restrânsă, evident). Pentru restul avem sentimente de compasiune, însă de scurtă durată, până la următorul show monden de TV, când ne vom „relaxa” din nou, pentru că ne dorim întotdeauna „ceva ușor” care să nu ne solicite prea mult intelectul. Asta spun vis a vis de nepăsarea trecătorilor la drama femeii în cauză. Pentru violatori nu văd altă soluție decât pedeapsa capitală. Nu pot să îmi imaginez cum poți avea satisfacție sexuală, dacă participarea voluntară nu vine de la ambii parteneri.
Nai’gh’ba: Roșia Montană este o problemă veche și am protestat de 2 x prin muzică, fix acolo, la Fanfest, acum niște ani buni de zile, când problema era proaspătă. Cât despre copilul sfâșiat de câini – consider că este o vină exclusiv umană – dacă bunica aceea era atentă (vorbim totuși despre un copil de 4 ani ce nu are un instinct de conservare) nu se întâmpla tragedia. Sigur, locul câinilor nu este pe stradă, drept urmare edilii sunt cei care trebuie să găsească cea mai bună soluție. Jurnalista nu a fost violată chiar lângă sediul Guvernului ci la o distanță destul de mare de această instituție. Pe mine nu asta mă îngrijorează, ci faptul că în România se înregistrează 1 viol la 10 ore. Asta spune multe despre calitatea educației din România, pe de-o parte și despre calitatea bărbaților români – pe de alta.
K-Gula, Dj Undoo, Dj Dox și Brugner
Apropo.ro: Până când vă vedeți făcând muzică?
G.D.R.: Nu avem un termen limită și nici nu vom avea. Atâta timp cât consider că avem ceva de spus, cu siguranță o vom face cu multă plăcere.
Apropo.ro: Dat fiind felul în care evolueză muzica, vă veți îndemna/susține copiii să vă urmeze în carieră?
Brugner: Am un prieten care are pian pentru că intenționează să își facă copilul pianist. Însă surpriză: copilul nu manifestă atracție față de pian, nici măcar ca și obiect de mobilă și evident forțarea lui către acest domeniu ar fi o catastrofă. Băiatul meu este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viață și se va bucura de toată susținerea mea în domeniile pentru care manifestă aptitudini și evident, va dori să le urmeze. Întotdeauna voi fi mândru de el.
Nai’gh’ba: Greu de spus. Pentru a o îndruma pe fiica mea, întâi trebuie să și vrea să facă asta. Momentan nu dă semne.
Apropo.ro: Un mesaj pentru fanii voștri care vă vor asculta acum piesa!
G.D.R.: Să aibă o viață frumoasă. De ei depinde acest lucru!