…cu boii mici. Da’ multi. Au venit Oscarurile, au plecat Oscarurile. Contrar asteptarilor, calculelor si pariurilor, Brokeback Mountain nu a luat potul cel mare. „Pâna aici!” va fi zis Academia privind îngrijorata în jur – am înteles negrii, am înteles rebelii, am înteles pâna si chinezii, dar p-astilaltii nu. Nu înca. V-ati prins ca prin Academie înteleg membrii votanti, dar m-a mâncat în fund chestia cu femininul.
Daca as continua pe acelasi ton riscam sa cadem în capcana dezbaterilor interminabile. However, oricât de surprinzator (convenabil?) ar fi faptul ca yankeii au premiat Crash în dauna BM, trebuie remarcat (cu tristete-n cuget si-n simtiri) ca aproximativ aceiasi oameni care s-au folosit de BM ca de un manifest pro-gay au profitat de înfrângerea de la Oscaruri pentru a sublinia lipsa de toleranta&inteligenta a stim noi cui. Nu zic nu, (duh!), dar cu filmul cum ramâne? De când judecam cinema-ul STRICT dupa implicatii sau masaje împachetate în mesaje? Dupa astfel de criterii, Crash ar fi o teza anti-rasista, cu morala nobila – „Why can’t we all just get along!?”. Dupa criterii filmice, însa, Crash este o adunatura de situatii cautate, însailate fortat si al caror grad de santaj emotional creste exponential, pe masura ce personajele abandoneaza orice alt subiect de discutie afara de rasism. Bre, da’ncercati si un dram de subtilitate, ca n-a omorât pe nimeni – basca, eu sunt ala care trage concluziile, nu aia din film, ca altfel ma uit asa, ca vaca?
Si cred ca e momentul sa revenim la masculi… BM comporta doi, iar povestea lor de dragoste emotioneaza mult dincolo de faptul ca poarta acelasi hram. Adica sex. Filmul lui Ang Lee (ecranizat, nota bene, de Larry McMurtry dupa o povestire „pulitzerizata”) e mai aproape de Ramasitele zilei decât de Podurile din Madison County, lucru vizibil mai ales la finalul dezolant si singur, final care se cam lasa asteptat, dar si când vine… O mentiune personala pentru performanta ravasitoare a lui Heath Ledger si pentru poezia ironica a ultimului cadru, dar mentiune nu înseamna Oscar.
Sa fie însa clar – în disputa (cam caraghioasa) dintre BM si Crash sunt de partea primului, dar anul asta, sub titulatura Best Picture trebuia scris un singur cuvânt: Munchen.
Andrei Cretulescu