Greu de înțeles II
N-am nimic de împarțit cu industria margarinei. E unul dintre produsele pe care le folosesc frecvent, cel puțin la micul dejun. Aș fi tentat sa spun ca n-am ales niciodata o marca anume din pricina reclamei. Dar tocmai asta am facut.
Le-am lasat în raft pe toate cele care au reușit sa ma îngrețoșeze cu spoturile lor, alegand în cele din urma ce-a mai ramas. Sunt convins însa de puterea pe care o poate avea un personaj de telenovela, așa ca nu pot decat sa prevad un mare succes pentru campania care îl transforma pe Papadopol din rebelul de alta data, din Marfa și Banii, în confidentul inimilor dornice sa unga feliile de paine, pe suflet, cu margarina.
De cateva saptamani, copii frumoși decupeaza niște inimi mari și roșii cu scopul declarat de a le lipi pe geam. Îi îndeamna și pe alții s-o faca daca vor sa caștige nu știu ce într-o promoție. Ce sa mai spun. De atata blandețe și caldura sufleteasca mai c-aș fi tentat sa-mi tai cablul TV din proprie inițiativa, deși l-am platit în avans. Ce vad însa în drum spre birou? Ferestre dupa ferestre tapetate cu stickere roșii, mari cat inima mea.
Eu recunosc cu mana pe inima ca am apreciat campania unui producator de cafea pana la a cumpara produsul din pricina ei. Ma regasesc cel puțin într-una din situațiile din spot, așa ca am o justificare. Ce-ați zice însa daca v-aș spune ca acum doua zile mi-am auzit bunicul strigand ca în reclama, „Vrau Cofi”? L-ați fi banuit printre fanii Ackerman? Ei bine, chiar este.
Nu știu cum e publicitatea din Romania, dar publicul ei are ceva din prognoza meteo. În cel mai bun caz, e probabil.
Andi Moisescu