Grădinescu, Enăchescu şi Naum – Naţionala comentatorilor

Pe lîngă Vlad Enăchescu şi Emil Grădinescu, echipa comentatorilor este completată de Marian Olaianos, Bogdan Cosmescu, Emil Hossu-Longin şi Dragoş Bocanaciu. Reporterii Anda Banu şi Alexandru Săbău vor transmite informaţii despre naţionala României, Dochiţa Moşoianu, despre cea a Italiei, Vlad Arhire, despre cea a Franţei, iar Roxana Popescu, despre cea a Olandei. Printre cei care rămîn acasă, alături de Radu Naum, se numără Tudor Furdui, Oana Frigescu şi Alina Alexoi.

Despre finala ideală…

Marian Olaianos
Turcia – Romănia, pentru că sînt convins că şi turcii şi romănii ar lua cu asalt Viena, unde se joacă finala. Însă varianta asta e un pic utopică… Realist vorbind, Italia – Franţa, deşi probabil mă înjură toată lumea, pentru că asta ar însemna ca Romănia să nu se califice în sferturi.

Bogdan Cosmescu
Cred că va fi Portugalia – Italia. După părerea mea, echipa Portugaliei nu este suficient de bine cotată faţă de jucătorii pe care-i are şi cred că ar putea să realizeze surpriza de data asta. Cît despre Italia, mie îmi place foarte mult cum joacă.

Alexandru Săbău
Mi-ar plăcea o finală Romănia – Italia, pentru că aşa Mutu şi Chivu, care joacă în campionatul italian, ar bate echipa Italiei. Şi nu o dată, ci de două ori: în grupă şi în finală!

Anda Banu
Italia – Portugalia! Italia e echipa mea preferată, însă sper ca Romănia s-o învingă, în timp ce Portugalia a avut o generaţie extraordinară, dar nici un trofeu. Roxana Popescu Spania – Portugalia ar fi triumful magiei şi al spectacolului în faţa pragmatismului şi al jocului la rezultat. Însă finala perfectă pentru noi, romănii… Băieţii ne-au cerut să-i lăsăm să viseze. De ce să nu visăm alături de ei? Hai, Romănia!

Dochiţa Moşoianu
Ideal ar fi ca Romănia să ajungă în finală cu Austria, Elveţia sau Polonia. Oricare dintre cele trei ar fi un adversar slab şi, aşa, Romănia ar cîştiga sigur titlul european!

Vlad Arhire
Pentru noi, reporterii, finala ideală ar fi cu Romănia, pentru că am avea foarte mult de muncă. Eu mi-aş dori o finală Romănia – Franţa, deşi ştiu că acest lucru nu se poate, pentru că ar trebui să ne întîlnim în semifinale cu ei.

Dragoş Bocanaciu
Orice finală cu Romănia ar fi ideală, dar, sincer să fiu, nu cred că este posibil, pentru că diferenţa de valoare individuală dintre jucătorii noştri şi ceilalţi e un pic cam mare. Altfel, pentru mine, o finală în care va apărea Portugalia este ideală.

Emil Hossu-Longin
Finala aşteptată de mine ar fi Italia – Germania sau Italia – Portugalia, pentru că aş vrea sincer ca Italia să fie pedepsită pentru faptul că a cîştigat un campionat mondial în 2006 cu foarte mult noroc. Iar finala pe care mi-aş dori-o este Romănia cu oricine altcineva!

Emil Grădinescu – ”Sper ca România să joace frumos!”

– Cît de important e faptul că România participă după 8 ani la un campionat european?
Eu consider că e cam puţin. După 8 ani, să te califici la un campionat european… Dar să zicem că s-au aşezat lucrurile acum: echipa s-a format, băieţii au ajuns la o maturitate şi avem o echipă care merită să ajungă la un astfel de turneu. Mai departe… vedem!

– Ce şanse avem să ajungem în sferturi?
Este cea mai grea grupă din istoria participării României la vreo competiţie europeană sau mondială. Mai grea de atîta… nu se poate! Sper ca România să joace frumos! Nu îndrăznesc să sper la vreun rezultat anume, îmi doresc să joace frumos. Mizez pe forţa grupului, iar Piţurcă lucrează de mulţi ani la jocul colectiv. E clar că Mutu va fi ţinut şi că îi va fi greu să ”fugă”.

– Cît de ”grea” e această grupă pentru un comentator?
Absolut deloc! E cel mai bine… Fantastic! Sînt trei meciuri capete de afiş în cariera oricărui comentator. E ca şi cum te-ai naşte de trei ori! Sînt mai importante decît o finală la Mondiale. Mai ales dacă ne referim la audienţă: fiecare dintre cele trei meciuri ale României va avea rating mai mare decît finala. Pentru un comentator, înseamnă mai multă adrenalină, mai multe emoţii, mai multă implicare, mai multe spaime – şi de rezultate, şi de lucrurile pe care le am eu de făcut.

– Cît de obiectiv e un comentator atunci cînd joacă naţionala?
Elegant e să fii obiectiv. Nu poţi nega realitatea din teren. Federaţia s-a supărat pe noi, comentatorii, rău de tot cînd am zis că a fost ofsaid la golul acela cînd am bătut Olanda la Constanţa. Şi a fost ofsaid. Dar, evident că ne consu­măm mai tare, trăim la maximum orice meci al României.

– E mai greu comentariul de la faţa locului decît din studio?
Nu, la faţa locului e mult mai uşor. Curge comentariul, cuvintele îţi vin uşor… E şi acea cantitate de pasiune pe metru pătrat de gazon pe care o resimţi din plin. Cred că le este mult mai greu celor care stau lîngă teren decît jucătorilor. Chiar vorbeam cu fotbalişitii care sînt rezerve şi care îmi spuneau că se consumă mult mai tare pe banca de rezerve decît pe teren.

– Dar cînd ratează un jucător român?
Îţi vine să arunci cu ceva… e normal. La Copenhaga, în 2002, mai aveam puţin şi mă aruncam în teren împreună cu Vlad Enăchescu. Am avut atunci nişte ratări imense. Cînd se întîmplă astfel de lucruri, mai oprim microfonul, zicem de dulce şi ne ”răcorim”. La fel şi cu arbitrii cînd ne fură. Îmi amintesc că, la Lisabona, 1988, comentam Steaua – Benfica şi ne fura un arbitru rău de tot. Cînd eşti comentator, nu e bine să spui că tot ne fură, aşa că am oprit microfonul, mi-am dat capul pe spate şi am început să înjur de mama focului. Lîngă mine, erau cei de la Steaua, printre care şi ofiţerul de presă al lor – Dan Dumitrescu. După ce m-a auzit, a venit la mine şi m-a pupat pe creştet şi mi-a şoptit la ureche: ”O să te iubească lumea pentru ce-ai zis!”. El credea că am zis pe post!

– Există bancuri despre comentatori?
Eu am zis şi pe post bancuri, dar de cele despre comentatori nu ştiu. Există întîmplări adevărate cu ei, mai haioase decît bancurile. Eu chiar mă gîndesc să scriu o carte cu întîmplări prin care am trecut eu. Peripeţii au fost multe… De exemplu, eram cu Ţicleanu şi comentam Dinamo – Rapid, în Ştefan cel Mare, din ”cutia” de comentatori, care era în mijlocul galeriei. Dă Dinamo gol (1-0) şi se întorc cei din galerie la noi: ”Băi, nu vă bucuraţi?! Sînteţi stelişti!” şi aşa mai departe. Nu i-am băgat în seamă. Dă Dinamo al doilea gol (2-0), iar suporterii iar au început să ţipe la noi, de data aceasta mai vehement, mai ales unul dintre ei, care era la cîţiva centimetri de noi. În spatele nostru, era un operator care a cedat la faza asta şi s-a dus la respectivul, l-a luat de piept şi l-a aruncat cinci metri mai încolo. Atunci, s-au ridicat prietenii respectivului şi au venit spre noi. În acel moment, mi-am luat ”La revedere” de la telespectatori, am spus că avem o problemă, am închis microfonul, l-am luat pe Ţicleanu şi am plecat de-acolo.

– Ce se întîmplă după Euro?
Probabil, un concediu mic… Iar prin octombrie – cred, viitor tătic! Şi mă ocup de grădină, în special de gazon. Am un gazon în curte… de două ori pe săptămînă îl tund! Îmi place să stau în grădină. Şi joc şi fotbal, dar nu pe gazonul din curte!

Vlad Enăchescu – Surprize aşteptate

– Ce înseamnă pentru România acest turneu final?
Pentru toată lumea, Euro 2008 este cel mai important eveniment sportiv al anului, ba poate chiar din 2000 încoace. Cu toţii vom fi conectaţi la atmosfera din Austria şi Elveţia.

– Dacă trecem de grupa asta, putem să visăm la finală?
În mod normal, o calificare – dacă ea va fi obţinută – îţi dă dreptul să speri la mai mult. Calificarea tricolorilor din această grupă înseamnă totodată trimiterea acasă a două superputeri – Franţa, Italia sau Olanda – şi, în aceste condiţii, orice este posibil.

– În ultimele două meciuri cu Olanda, nu am luat gol. Sîntem avantajaţi în vreun fel faţă de adversari?
Nu cred că trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Am avut rezultate bune în preliminarii cu Olanda, dar asta nu înseamnă absolut nimic. Acum, va fi un singur meci, la un turneu final, iar datele problemei se schimbă. Statistica ne spune că avem cele mai mici şanse să depăşim faza grupelor. Dar surprize s-au mai văzut şi poate că acesta poate fi un atu.

– Crezi că putem avea iar un Euro cu o cîştigătoare-surpriză ca Grecia în 2004?
Orice este posibil. Anul acesta, m-aş bucura ca România să fie surpriza, dar şi Croaţia trebuie luată în calcul la posibilele surprize ale turneului.

– Crezi că o să ai emoţii?
Cu siguranţă! Şi vor fi emoţii duble: pentru transmisiunile noastre şi toată producţia pe care o preconizăm, dar şi pentru rezultatele tricolorilor.

– Ce vor face fetele, Daniela şi Natalia, cît timp tu vei fi plecat?
Daniela va fi mamă în continuare, dar va fi şi la serviciu, pregătind emisiuni şi transmisiuni de la Euro. Şi, împreună cu Natalia, va avea grijă şi de cel mic, Răzvan.

– Ce vei face după Euro?
Mi-ar prinde bine o vacanţă. Am mai trecut prin astfel de turnee şi ştiu ce încărcătură se acumulează. Dar o să fie probabil o vacanţă foarte scurtă şi apoi din nou la muncă.

Radu Naum – ”Orice e posibil“

– Ce reprezintă pentru România acest turneu final?
O emoţie de-o vară şi o bună ocazie de a ne aminti că facem parte din acelaşi popor.

– Există şanse să trecem de grupe şi să sperăm la o finală?
Cred că, dacă trece de grupe, acestei echipe îi va lipsi un mare atu: posibilitatea de a surprinde. De aceea, probabil că finala în sine ar fi o mare surpriză.

– Rămîi acasă. Nu ţi-e ”ciudă” că nu vei fi în miezul acţiunii, la fel ca Vlad şi Emil?
Tot atît cît le e şi lor pentru că nu au comentat medaliile de aur olimpic ale înotului sau marile victorii ale naţionalei de handbal fete. – Este vreo tragedie dacă nu trecem de grupe? Tragedie? Aici e vorba de drame şi comedii. Orice am face, depinde de cum o facem.

– La ultimele meciuri cu Olanda, nu am luat gol. Sîntem avantajaţi psihologic în vreun fel faţă de adversari?
Nu cred în aşa ceva. Cred că singurul avantaj psihologic pe care trebuie să-l avem este asupra sinelui, cam defetist cîteodată.

– Poţi spune cine e favorita acestui turneu?
Cine mai poate şti după ce ne-a făcut Grecia data trecută?! Orice e posibil.

– Ce vei face după Euro?
Voi comenta Turul Franţei.