Saptamana asta m-am pus cu burta pe televior sa vad și eu ce glume mai transpira printre filmele cu explozii, capete-n gura și sange pe tricou. Ma refer desigur la reclamele carora, se pare, anul asta nu le prea priește. Ca ma fac ale noastre sa ma doara maseaua de minte, dar pe alea adaptate din import, sincer, eu nu cred ca le poate întrece cineva.
În continuare, cand vine liftul o vad pe cucoana aia îmbracata în negru, cu palaria de mare doamna, cum scoate din poșeta-i delicata o legatura de menta și începe s-o rumege. }inand cont ca pentru gura urat mirositoare s-a inventat înca din 1869 guma de mestecat, adica exact acum 136 de ani, nu gasesc decat doua explicații. Ori ea e o vaca, ori haioșii aia care așteapta sa rad la astfel de glume sunt niște boi. Pana la urma, e oricum un echilibru.
Sa ma ierte doamnele, știu ca nu e treaba mea, dar la reclama în care o tanara cu poponeața goala își da jos pielea plina de celulita, precum razeșii lui Ștefan izmenele cand îi lovea cufureala în padure, chiar nu ma mai pot uita deloc. Bine macar ca n-am reținut numele produsului, ca el n-are nici o vina.
Importam un umor care ne-ajuta sa ne umflam în pene la Ad’Or. Mai apar și la noi inepții, dar cel puțin pana acum nimeni n-a reușit sa-mi întoarca stomacul pe dos aratandu-mi un chip frumos în timp ce-și curața porii de pe obraji cu pompa de desfundat ghiuveta, asta ca sa nu zic toaleta.
Altfel, sunt alaturi de fraierii aia care se agața în firele de la computere, care atarna aiurea prin tot biroul. Am înțeles ca se poate rezolva problema cu o rețea wireless, dar și mai simplu aș putea sa le recomand eu un meșter ieftin și bun, care cu 10 metri de plinta din PVC și-o mana de holșuruburi le trage frumos cablurile pe langa pereți, iar cu banii ramași ar putea sa încerce sa-și trateze creativii din agenție ajunși se pare la capatul puterilor.
Andi Moisescu