Glenn Close, între avocatură şi fecalele de tigru (interviu)
– Spuneai că, dacă ar trebui să stai mai mult timp în New York, ţi-ai iubi personajul. Şi că ar fi distractiv…
Anul ăsta, simt că toată lumea are acelaşi ritm. Echipa este grozavă şi colaborează foarte bine. Şi, de exemplu, directorul nostru de imagine David Tuttman va regiza următorul episod. Aşa că echipa e multitalentată, toată lumea sprijină pe toată lumea.
– Ce ne poţi spune despre tine? Cum te-ai obişnuit cu rutina impusă de muncă?
Este mai bine decât să joc în teatru timp de trei ani, pentru că acolo faci acelaşi lucru. Nu mă înţelege greşit, sunt foarte atrasă de asta. Personajul este interesant şi cred că ce facem sezonul ăsta, din ce au spus despre Patty, este foarte distractiv. Încă mi se pare distactiv. Când nu o să mă mai simt bine, atunci probabil o să se termine.
– La ce te-ai gândit când ai auzit de cazul Madoff?
Este dezgustător, oribil, oribil, oribil. Mulţi oameni au pierdut totul, la fel şi multe organizaţii caritabile. Deci este un efect în masă. A fost devastator.
– Tu te schimbi în funcţie de personajul pe care îl interpretezi?
Nu. Sunt în domeniu de 30 de ani, aşa că am învăţat ceva de la fiecare dintre personajele mele, dar nu cred că m-am transformat în vreunul din ele. De fapt, uneori chiar mi-ar plăcea să fiu mai mult ca anumite personaje pentru că atunci nu m-aş mai simţit atât de… Să spunem doar că actorii nu sunt cele mai sigure persoane din lume.
– Sunt lucruri din actorie care pot fi aplicate în viaţa de zi cu zi?
Nu am o listă anume. Nu mă pricep deloc să-mi aranjez părul. Nu mă pricep la cumpărături. Dacă aş putea, aş purta blugi şi un tricou cât e ziua de lungă. La vârsta mea însă, e ridicol, dar niciodată nu o să-mi treacă asta. Nu-mi pasă de haine. Te gândeşti că poate am învăţat şi eu un lucru, două, dar nu! Eu am fost foarte timidă şi foarte mulţi actori ale căror filme le respect sunt la fel. Şi nu sunt tot timpul pe scenă pentru că dacă eşti tot timpul pe scenă, e epuizant. Trebuie să intru în personaj şi trebuie să trec peste timiditatea mea pentru a interpreta bine, iar asta este partea cea mai puţin plăcută. Dar totuşi pot s-o fac. Şi, în momentul respectiv, pare chiar că mă distrez. Şi dacă uit de toate astea, pot să mă simt bine.
– Te-ai văzut vreodata făcând altceva? De exemplu să fii avocat?
Avocat, niciodată! E prea mult de citit. Probabil m-aş fi ocupat cu ceva care implică studiul animalelor. Probabil aş fi fost în junglă, cercetând fecalele unui tigru, încercând să salvez tigrul.
– Te uiţi la televizor? Ce urmăreşti la televizor?
Mă uit foarte puţin, tocmai pentru că muncesc şi de obicei sunt prea obosită să mă mai uit la televizor şi dacă nu lucrez şi sunt cu soţul meu, doar nu o să stăm şi să ne uităm împreună la o cutie. Găsim altceva de făcut.
– Te vezi jucând într-un film gen „Avatar„?
Mi-ar plăcea să încerc aşa ceva. Am jucat-o pe Cruella, care este acelaşi stil de personaj. Dar da, cred că ar fi fascinant.
– Câte sezoane din „Daune şi interese” ţi-ar plăcea să faci?
O iau treptat, de la o săptămână la alta, de la o pagină la alta, pentru că primim unele noi în fiecare zi. E ceva care porneşte de la instinct. Mi se pare incredibil ce ritm rapid avem dacă serialul a devenit atât de puternic E o dovadă clară a cât de bine funcţionează colaborarea. Toţi muncim pentru acelaşi lucru.
– Sunt atâţia actori care au făcut filme ani la rând şi acum s-au mutat la serialele TV pentru că vor să îşi trăiască viaţa, vor să-şi vadă familiile. Şi tu făcut asta, nu?
Da. Adică poţi să ai o casă, doar că ai şase luni în care nu ştii dacă poţi să ajungi la cină. Deci da, e un echilibru.
Adaptare de Mioara Tronaru
Serialul Daune si interese este difuzat luni, la AXN.