Gheorghe Dinică – O viaţă de actor

-De ce credeţi că prinde telenovela ”Regina” atît de mult?
Pentru că este foarte apropiată de realitate. Şi pentru că personajele sînt foarte colorate. Pentru că actorii care le interpretează sînt cei mai buni şi pentru că şi regizorul este unul foarte bun.

”Regina” este o telenovelă care are de toate şi care e făcută de o echipă de profesionişti.

– Cum reacţionează oamenii cînd vă văd prin oraş?
Mulţi mă felicită, alţii nu au curajul să-mi vorbească. Telenovelele ”Inimă de ţigan” şi apoi ”Regina” au foarte mulţi fani şi oamenii îl iubesc pe Aurică Fieraru.

Mulţi dintre cei care mă opresc pe stradă mă ştiu încă de la începuturile mele ca actor şi îmi spun cît îmi apreciază activi­tatea.

– Obişnuiţi să preluaţi din ”calităţile” personajelor pe care le jucaţi şi în viaţa reală?
Dacă aş fi luat măcar cîte puţin din personaje cu mine, m-aş fi pierdut de tot pe mine, Gheorghe Dinică, la cîte am interpretat pînă acum! Normal că, de-a lungul anilor, mi-a mai intrat una-alta în caracter, dar cred că am luat doar lucruri bune şi nu ”calităţi”!

În rest, am încercat, după ce mi-am terminat rolul, să ies din pielea personajului şi să devin din nou eu, omul Dinică.

– Aţi mai jucat roluri de ţigani?
Nu! Pînă acum nu. Am fost specialist în roluri negative. Mai toată cariera mea am jucat ”răi”. Cred că am avut aşa o figură de dur care m-a re­comandat; adevărul e că mi-au şi plăcut tare mult rolurile de băiat rău, mi s-au părut mai ofertante.

Liniştea de acasă…

– Cum vă înţelegeţi cu Florina Cercel, partenera dvs. din telenovelă?
Excelent. Florina este o actriţă mare, o prietenă, un om pe care-l apre­ciez. Şi cu ea mă ştiu de ani buni şi mă bucur că este partenera mea în producţiile de la Acasă TV. Mi se pare că rolul Spania a fost scris special pentru ea.

– Aţi primit ”reclamaţii” de la soţia dvs.?
Niciodată. Am lîngă mine o femeie deosebită, care mă ajută foarte mult. Ea îmi aduce liniştea acasă de care am atîta nevoie după zilele lungi de filmare. Ea este echilibrul meu şi starea mea de bine. Ea e cea care organizează totul şi are grijă de casă.

– Ce se întîmplă cu teatrul? Nu vă e dor de scenă?
Mi-e foarte dor de scenă, am jucat o viaţă. Am preferat însă să ies la pensie pentru că, în ultimii ani, nu mă mai regăseam în ceea ce înseamnă acum teatru.

– Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, v-aţi mai face actor?
Da!

– Pînă la urmă, cu ce se ”mănîncă” această meserie?

Cu pasiune, răbdare, nopţi ne­dormite, răceli purtate prin culise, lacrimi atunci cînd vezi că oamenii te aplaudă.

– Ce v-aţi putea reproşa din punct de vedere profesional?
Profesional, nimic. Sînt mulţumit de munca mea de pînă acum!

– Şi care a fost cea mai mare realizare din toţi aceşti ani?
Zecile de roluri pe scenă sau în film, aprecierea din ochii oamenilor atunci cînd mă zăresc pe stradă.

– Ce vă doriţi de ziua dvs.?
Să fiu sănătos şi să pot juca în continuare.