George Vintilă şi Cabral – Piloţi profesionişti cu acte-n regulă

28 07. 2008, 00:00

George Vintilă “La fiecare cursă, un pilot pierde cîteva kilograme!”


-Cum te-ai descurcat la traseu?
Traseul este numit la ei “driving center”, un perimetru destul de mare de antrenament dotat cu marcaje de plastic, cu urcare şi coborîre. Cred că în România vom avea parte de astfel de condiţii, probabil, după ce se va construi complexul sportiv pe care vrea să-l amenajeze pilotul de Formula 1 Jarno Trulli. Revenind, totul s-a desfăşurat contra cronometru. Timpul optim a fost setat de către antrenor, iar Cabral şi cu mine am reuşit să venim cam la 10-15 zecimi de secundă în urmă faţă de baremul lui. Am învăţat şi toate regulile unei astfel de competiţii, adică toate mişcările comisarilor de cursă şi toate culorile steagurilor care se arată pe traseu. Sînt foarte, foarte multe. De asemenea, am învăţat şi puţină teorie de pilotaj.

– La Oschersleben există limită de viteză?
Nu. Noi am alergat cu 140 km pe oră în linie dreaptă. La Dacia Logan Cup, în funcţie de cît de lungă este linia dreaptă, putem să prindem viteze mult mai mari.
 

– Ce calităţi trebuie să aibă un pilot?
Să fie exact în mişcări, în manevrarea maşinii şi, nu în ultimul rînd, punctual. Să aibă curaj, talent şi să muncească mult. Apoi, el nu e singur în cursă. În spatele lui se află o echipă numeroasă de specialişti care are grijă ca maşina să fie în condiţii optime de concurs. Este un job solicitant nu numai psihic, dar şi fizic. La fiecare cursă, din cauza temperaturii din maşină (50-60 de grade Celsius) şi a echipamentului ignifug, un pilot pierde în greutate cîteva kilograme. Cred că, la Bucharest City Challenge 2008, eu şi Cabral vom slăbi 2-3 kg.
 

– Cum crezi că te vei descurca la cursa din august?
Cred că e important în primul rînd să terminăm cursa. Practic, la orice competiţie e mai important să participi decît să obţii victoria. Încercăm să mergem cît mai bine şi avem avantajul unui carosabil 90% uscat.
 

– Ai modele pe care ai vrea să le urmezi?
Clar! Din Formula 1 îmi place Jenson Button, iar ca pilot de raliu (nu pot să fiu obiectiv) Petter Solberg, pe care am avut ocazia să-l cunosc.

Cabral “Pilotul trebuie să rămînă calm, altfel face greşeli care dor”



– Cît timp au durat cursurile de pregătire?
Cursul a fost structurat în patru secţiuni: teorie, practică în driving range, practică pe circuit şi examen. De durat nu a durat aşa mult, oricum am trecut în 10 minute peste partea de începător. De fapt, mie a trebuit să-mi explice ce trebuie să modific în pilotaj de la raliul pe macadam la cel de pe circuit. Am stat în Germania trei zile, iar cînd am ajuns la Oschersleben, m-am simţit ca un copil în magazinul cu jucării. Locul se numeşte Motorsport Arena, hotelul este Motorsport Hotel, restaurantul se numeşte Racing Food, totul se învîrte numai şi numai în jurul curselor. N-aş mai fi plecat de-acolo!
 

– Cum a fost “pe teren”?
În prima fază, am atacat tot ca şi cînd aş fi fost pe macadam şi nu prea aveam rezultate. După primele încercări şi după ce am stat de vorbă cu instructorul nostru, Timo, am înţeles că trebuie să-mi revizuiesc stilul de atac al curbelor, apoi care este economia cursei. În felul acesta, am început să am randament bun. Spre final, ne băteam la timpi cu Timo. Training-ul a fost divers, ne-am dat pe uscat, pe umed, pe ud, pe ploaie torenţială, pe asfalt cu grip bun, pe asfalt alunecos, am avut probe contratimp de frînare, accelerare, viraje şi manevre compuse. Am de gînd să mă întorc, acolo fac cursuri şi cu maşina de Formula 3, sînt 600 cp pe 560 kg. Am probat dacă intru în maşină şi am reuşit să mă strecor înăuntru. Din păcate, următoarele trei zile libere vor fi prin toamnă.
 

– Mai exact, ce ai făcut pentru prima oară?
Cu piloţii Bogdan Marişca, Mihai Leu şi Alex Filip, am exersat pilotajul pe macadam. Acum, a fost prima dată cînd am stat atîta timp pe circuit şi am exersat pilotajul pe asfalt. Am mai condus pe Hungaroring, pe Serres, dar niciodată atît de mult şi nici cu un pilot profesionist ca mentor. Există multă matematică în spatele fiecărei curbe şi frînări, multe ore de antrenament, experienţă. În acelaşi timp, calmul îşi are partea lui din glorie, chiar dacă se merge foarte tare. Pilotul trebuie să rămînă calm, altfel face greşeli care dor.
 

– Ce calităţi trebuie să aibă maşina care participă la o astfel de competiţie?
Sincer? Cînd ai asta în sînge şi nişte maşini de tuns iarba sînt bune pentru o cursă. Pînă la urmă, nu contează atît maşina cît pasiunea şi cheful pentru curse. Partea bună de la Logan Cup este că maşinile sînt virtual identice, au aceeaşi putere, aceeaşi suspensie, aceeaşi greutate, deci pînă la urmă ţine de pilot să cîştige!
 

Totul pentru spectacolul din august


Situat în apropierea oraşului Magdeburg, circuitul Motor­sport Arena Oschers­leben are o lungime de aproape 4000 de metri şi i-a ajutat pe cei doi curajoşi, George şi Cabral, să facă o repetiţie generală pentru competiţia Dacia Logan Cup din cadrul Bucharest City Challenge 2008, eveniment care are loc între 22 şi 24 august. Atunci, alături de vedeta PRO TV Roxana Ciuhulescu, ei vor înfrunta pe circuitul din jurul Palatului Parlamentului toate provo­că­rile unei curse adevărate. La Dacia Logan Cup, a treia competiţie ca importanţă din cadrul megaevenimentului, vor fi la start 25 de maşini pregătite special pentru circuit.