Gazprom, paianjenul de serviciu al Kremlinului, se întinde peste tot

Rusia își menține și chiar extinde dominația asupra furnizarii energiei în țarile din Europa de Est și statele baltice, punând noii membrii ai Uniunii Europene într-o situație delicata dictata de dependența de fostul lor stapân din est, conform experților care lucreaza în regiune.

Prin Gazprom, companie aflata sub monopol de stat, Rusia a reușit sa își creeze o rețea de control asupra resurselor energetice în mai multe țari, de la Marea Baltica, din Estonia, pâna la Marea Neagra, în Bulgaria, scrie International Herald Tribune. Strategia este menita, într-o oarecare masura, sa aduca Rusiei o cota de piața mai importanta în Europa Occidentala, prin ușa din spate a Estului.

Urmarește, de asemenea, sa împiedice un grup de țari sa întreprinda acțiuni de diversificare a surselor proprii de aprovizionare cu gaze naturale și petrol, susțin experții din sectorul energetic. Chiar daca țarile est-europene au ieșit din orbita fostei Uniuni Sovietice, Gazprom, cel mai mare producator mondial de gaze naturale, a înființat o serie de companii joint-venture și offshore în regiune.

Activitațile joint-venture, în care Gazprom a investit 2,6 mld. dolari, îi permit gigantului energetic rus sa controleze rezervele, vânzarea și distribuția de gaze naturale în regiune, potrivit experților.

Prin aceasta, compania, care furnizeaza aproape 25% din necesarul pentru consum din Europa de Vest, a reușit sa înabușe concurența în fostele state din fostul Bloc Comunist. Astfel, Gazprom este unicul furnizor în Estonia, Letonia, Lituania și Slovacia, și asigura 91% din importurile de gaze naturale ale Ungariei, 79% din cele ale Poloniei și aproximativ 75% din importurile Cehiei.

„Gazprom a câștigat controlul prin investiții directe și subsidiare”, afirma Emmanuel Bergasse, director pentru Europa Centrala și de Est la Agenția Internaționala a Energiei, o organizație multinaționala de supraveghere cu sediul la Paris.

„Gazprom are o putere substanțiala pe piața, controlând toate activitațile, de la producție la distribuție. Controleaza întreg acest lanț”, precizeaza Bergasse.

Oficialii Gazprom au refuzat sa comenteze asupra activitaților desfașurate în Europa de Est, declarând ca toate informațiile în legatura cu aceste aspecte au fost publicate în raportul anual pe 2003. Într-o replica scrisa, purtatorul de cuvânt al companiei, Olga Moreva a declarat doar ca: „Grupul Gazprom este satisfacut de performanțele financiare realizate prin joint-venture-urile sale din Europa”.

Gazprom și-a menținut controlul asupra regiunii cu toate ca oficialii Comisiei Europene au facut un apel catre țarile din Europa de Est pentru a-și diversifica furnizorii de energie, și în ciuda faptului ca mai multe din aceste țari, printre care Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia și Slovenia au fost primite sub umbrela UE în luna mai, o mutare care ar fi trebuit sa sporeasca gradul de transparența și concurența pe aceste piețe.

„Extinderea UE s-a dorit sa fie o mare provocare pentru Europa de Est, în sensul intensificarii competiției”, spune Claudia Kemfert, expert în domeniul energetic la institutul de cercetare economica DIW din Berlin. „Pe de o parte, este adevarat ca aceste state se simt mai protejate, acum când granițele Uniunii le-au cuprins și pe ele. Dar, pe de alta parte, dependența lor de resursele energetice ale Rusiei le creeaza o stare de nesiguranța. Intrarea în UE a acestor state nu a adus cu sine și o amplificare a concurenței sau o diversificare a surselor energetice”, a adaugat ea.

Chiar daca țarile baltice și est-europene ar dori sa își diversifice sursele de energie, nu ar fi capabile sa faca acest lucru în acest moment din doua motive, susține Kemfert.

În primul rând, nu dispun de fondurile financiare necesare pentru a moderniza infrastructura sectorului, cu toate ca UE și Banca Europeana pentru Reconstrucție și Dezvoltare au contribuit cu câteva programe de finanțare. În al doilea rând, a reușit sa înabușe orice tentativa de diversificare prin rețeaua sa de companii joint-venture și subsidiare, prin care a încheiat contracte importante. „Cum pot aceste țari sa introduca divesificarea în acest sector?”, se întreaba Kemfert.

„Desigur, țarile baltice nu vor sa stea la mâna Rusiei. Dar ce pot face? Petrolul și gazele vin din Rusia. Problema este ca modernizarea acestui sector energetic este extrem de costisitoare. Așa ca, daca pot sa importe în continuare gaze și petrol rusesc, pe termen lung poate fi mai rentabil pentru ele”, afirma ea. În orice caz, adauga ea, este cert ca președintele Rusiei, Vladimir Putin și „compania energetica pe care o controleaza” vor sa pastreze „frâiele pieței”.

Gazprom s-a extins pe plan național și în afara țarii sub îndrumarea lui Alexei Miller, un coleg al lui Putin de la St. Petersburg, care ocupa funcția de director general din 2001. Compania, care a devenit un adevarat titan în sectorul energetic,și și-a largit din nou granițele imperiului acum doua saptamâni, când a cumparat unul dintre cei mai mari producatori de petrol din Rusia, Rosneft, companie aflata în proprietatea statului. Fuziunea a permis Rusiei sa preia controlul asupra Gazprom, crescând participația statului de la 38% la puțin peste 50%.

Gazprom este proprietara a aproape o treime din rezervele mondiale de gaze naturale și produce 90% din volumul de gaze naturale din Rusia. Taxele și impozitele platite însumeaza un sfert din veniturile bugetului de stat rus.

Anul trecut, veniturile obținute au fost de 780,6 mld. ruble, sau 26,7 mld. dolari, și un profit net de 142 mld. ruble, în creștere cu 270% fața de profitul realizat anul trecut. Gazprom opereaza și rețeaua de distribulție a gazelor naturale din Rusia, ceea ce îi confera o imensa putere asupra concurenților care vor sa patrunda pe piața din Rusia a gazelor naturale.

În Europa de Est și zona baltica, Gazprom are în acest moment cel puțin 23 de mari activitați în joint-venture. Multe dintre acestea sunt în domeniul distribuției și transportului de gaze naturale, printre care se numara Slovrusgaz în Slovacia, unde Gazprom are 50% din acțiuni; Europol Gaz în Polonia (48%) și Eesti Gaas în Estonia (30,6%). Potrivit unui raport întocmit de Ewa Paszyc pentru Centrul de Studii Estice din Varșovia, Gazprom a folosit aceste divizii pentru a pastra controlul distribuției în era post-sovietica.

„Gazprom a inițiat holdinguri sau joint-venture-uri cu operatorii locali ai rețelelor de distribuție pentru a crea un monopol de tranzit pentru gazul rusesc”, scrie Paszyc în raport. „Apoi, gradual a reușit, prin masuri formale (termenii contractelor de gaze) și informale (contactele personale și lobby-ul pro-Gazprom), sa câștige voturi decisive”, se explica în raport. Aceasta a permis Gazprom sa dicteze termenii și tarifele pentru transportul gazelor în mai multe state și sa pastreze statutul de monopol pe aceste piețe, susține Paszyc.

În anul 1998, spre exemplu, Gazprom, dupa câteva încercari, a preluat un pachet de acțiuni la Topenergy, o companie de distribuție a gazelor din Bulgaria. Pâna atunci, Bulgargaz, companie de stat, deținuse Topenergy. Companiile care au reușit sa opuna rezistența preluarilor sau acțiunilor în joint-venture au avut de platit un greu tribut. Atunci când compania Transneft, rețeaua de conducte aflata în proprietatea statului rus, a fost împiedicata în 2002 sa cumpere portofoliul de control al portului Ventspils, Letonia, Rusia a instaurat o blocada. A suspendat transporturile prin Ventspils pentru a forța autoritațile portuare sa vânda acțiuni celor de la Transneft.

Opacitatea acestor companii în joint-venture și offshore ar putea avea implicații asupra securitații aprovizionarii cu energie.

„Problema este ca exista puțina transparența în aceste companii offshore”, crede Bergasse, de la Agenția Internaționala a Energiei. „Nu este vorba de felul cum sunt facute afacerile în UE. Exista problema incertitudinii asigurarii resurselor energetice. Daca închei un contract de achiziție de gaze cu o companie offshore, exita pericolul ca aceasta sa dispara. Cine va prelua atunci furnizarea și obligațiile contractuale?”, întreaba el.

Mai mult, afirma el, rețeaua de joint-venture prin care Gazprom a împânzit Europa de Est interfereaza cu obiectivul Comisiei Europene de a diversifica sursele aprovizionare cu energie în țarile Uniunii Europene. „Obiectivul declarat al Gazprom este sa își extinda poziția dominanta, cu evidente consecințe asupra diversificarii aprovizionarii”, explica Bergasse.

Printre experții ruși din sectorul energetic exista mai multe semne de întrebare în legatura cu valoarea pe care o aduc aceste companii în joint-venture grupului Gazprom. Un raport realizat de Hermitage Capital Management, cel mai mare fond de investiții din Rusia, cu active de peste 1,5 mld. dolari, ce include și acțiuni Gazprom, subliniaza ca Gazprom „nu pare sa obțina un profit semnificativ pe masura investițiilor realizate în aceste joint-venture-uri”.

„Aceste investiții de amploare sunt ele facute pe criterii economice, aduc veniturile așteptate? Daca raspunsul este nu, care ar fi raționamentul pe baza caruia se cheltuiesc sume așa de mari?”, se întreaba și Vadim Kleiner, directorul departamentului de cercetare de la Hermitage.

Raspunsul, considera experții, este ca Rusia este prea puțin interesata în ceea ce privește profitabilitatea Gazprom, cât este în ceea ce înseamna poziția strategica și networkingul pe care aceste joint-venture-uri îl genereaza în noile state membre ale UE: o excelenta modalitate pentru a-și lansa ofensiva pe piața Europei Occidentale. „Rusia dorește sa își mențina poziția pe piața europeana, și în special în țarile din fostul bloc sovietic”, afirma Agata Loskot, expert rus la Centrul de Studii Estice. „Desigur, activitațile sale în noile state membre UE pot fi de folos pentru expansiunea în Europa de Vest”, crede ea.

Rusia intenționeaza sa câștige o mai mare cota de piața pe piețele vest-europene. Conform Comisiei Europene, organul executiv al UE, în acest moment Rusia asigura 44% din importurile de gaze și 18% din cele de petrol ale celor 25 de state membre.

Marius Anton
Ziarul Financiar