Gary Oldman vrea sa joace cu Jim Carrey

I se intimpla extrem de rar sa fie recunoscut pe strada. Cine si-ar inchipui ca barbatul micut, slabut, cu fata ingusta si voce mica e chintesenta Raului in viziunea majoritatii regizorilor si a publicului?

Dracula, Lee Harvey Oswald (JFK), Zorg (Al cincilea element), Mason Verger (Hannibal), dr. Smith (Pierduti in spatiu), teroristul rus Egor Korshunov (Air Force One), politistul drogat si sadic din Leon, mafiotul cu codite si accent jamaican din Iubire adevarata, criminalul inspaimintator de simpatic din Stare de gratie. Toate, personaje explozive, a caror prezenta devoreaza ecranul si atentia publicului. Colorate, unice, ele arunca asupra lui Gary Oldman umbra nebuniei lor periculoase.

Actorul isi aminteste perfect cit de mult ii placea sa se imbrace in costume de supereroi in copilarie si cum si-a facut o centura de Batman din mai multe cutii de tigari si o curea de-a surorii lui, Mary. De fapt, dupa parerea lui, cu asta se ocupa si acum: „Fiul meu alearga prin casa cu chilotii trasi peste pantaloni prefacindu-se ca e Superman. Cam asta fac si eu, numai ca pe bani”. Tot sora lui mai mare e, probabil, raspunzatoare pentru orientarea profesionala a fratiorului, deoarece, cind acesta avea cinci ani il tira dupa ea peste tot si-l punea sa-i amuze prietenii. „Incepeam sa pling si nu voiam sa spun nimic, asa ca ea ma mituia, iar eu, pentru citiva banuti, ii faceam sa rida”, povesteste Oldman. Cind avea sapte ani, tatal i-a parasit, fara prea multe explicatii. Ani de zile, micutul a crezut ca e vinovat de disparitia parintelui sau, iar copilaria petrecuta in cartierul londonez New Cross, zona mizera si periculoasa, nu a facut decit sa-i accentueze frustrarile si sa-l umple de revolta si furie mocnita. Toate experientele acumulate in acel cartier, toti oamenii ciudati cunoscuti acolo, inclusiv cumnatul lui, un gangster psihopat, si-au gasit locul in filmul lui Oldman, Nil by Mouth, scris si regizat de el in 1997. Acest „copil” visat ani in sir i-a adus lui Oldman BAFTA pentru scenariu si pentru cel mai bun film britanic si o nominalizare la Palme d’Or la Cannes.

Pina sa ajunga acolo, tinarul Leonard Gary Oldman a facut niste cursuri de teatru si a obtinut o bursa la colegiul dramatic Rose Bruford, pe care l-a absolvit cu brio. Inca il mai amuza cuvintele ce se voiau profetice ale unuia dintre profesori: „Cu vocea asta subtirica, ai sa joci toata viata numai rolul lui Puck”. Fiind provenit din „clasa de jos”, a fost distribuit la inceput doar in roluri de tinar dezaxat, needucat, ignorant, iar actorul s-a saturat foarte repede de asa ceva: „Daca nu vorbesti ca Ralph Fiennes, nu poti sa devii bogat si celebru. Si-apoi, in Anglia se fac doua filme pe an: unul cu Daniel Day-Lewis, celalalt cu Tim Roth.

Ma simteam ca intr-o camasa de forta, asa ca am plecat acolo unde se fac filme: la Hollywood”. Lasa in urma cariera teatrala, o casnicie ratata si un fiu, Alfie, si, ajuns in America, observa cu bucurie ca nu mai e considerat „clasa muncitoare”, ci doar englez, iar Hollywood-ul adora negativii cu accent britanic. Dar Oldman si-a inzestrat fiecare personaj cu alt fel de accent, incit, in scurt timp, era comparat ca versatilitate cu Meryl Streep. Totusi, si-ar dori ceva mai multa diversitate in ofertele primite: „Imi inchipui ca, atunci cind e vorba sa se faca o comedie romantica, numele meu ar fi undeva, in coada listei de actori pe care i-ar solicita pentru rolul principal”. Dorinta lui de a fi un erou macar romantic, daca nu si comic, a fost indeplinita cu rolul principal din Dracula al lui Francis Ford Coppola, in care a fost nevoit sa sondeze locuri intime in care n-ar fi vrut sa ajunga, pentru a putea reda ceea ce lui i s-a parut a fi cea mai dificila scena: moartea sotiei lui Dracula: „Pot sa pling la comanda, dar jelitul e cu totul altceva si trebuie sa vina din fiecare fibra a fiintei tale pentru a fi credibil”. Asa ca si-a pus asistenta personala sa stea in fata lui, in afara cadrului, si sa-i vorbeasca despre fiul lui, Alfie, ramas in Anglia, la mama lui. Probabil si faptul ca ii era groaznic de dor de sotia lui, Uma Thurman, a contribuit la reusita scenei.

Cei doi se cunoscusera in 1990, cind Oldman, sub pseudonimul „Maurice Escargot”, aparuse fugar in filmul Henry si June. Ei s-au casatorit, dar divortul a survenit dupa doar doi ani, imediat dupa „Dracula”. Superba Uma nu a comentat niciodata relatia lor si nici motivele despartirii, iar actorul a spus atit: „Incercati voi sa traiti cu un fucking inger!”. Problema era, de fapt, ca Gary adusese in casnicie un sac de demoni interiori, pe care rolurile nu reuseau sa-i exorcizeze: „Nu faci decit sa muti durerea dintr-o parte in alta. Nimic nu dispare, nimic nu se rezolva”. Iar „remediul” deprins in cartierul lui natal, alcoolul, era o prezenta constanta in viata lui. De fapt, in timpul filmarilor la „Dracula”, actorul era in arest la domiciliu, purtind „bratara” la picior, din cauza ca fusese prins conducind beat. „Nu eram mort de beat! Nu pierdusem controlul masinii… Am avut noroc ca judecatorul era fanul meu si nu mi-a dat munca in folosul comunitatii, fiindca nu cred ca Francis (Coppola) ar fi intrerupt filmarile ca sa ma duc eu sa sap santuri citeva ore pe zi”. La fel de amuzat, Oldman povesteste cum, la inceputul filmarilor pentru Stare de gratie, a chefuit intr-o noapte cu Robert De Niro, regizorul Phil Joanou si Mihail Barisnikov, dupa care Gary a tinut mortis sa mearga la Sean Penn si sa-i faca o serenada sub fereastra. Fiindca Penn tocmai divortase cu mare scandal de Madonna, Oldman a ales sa-i cinte „Like a Virgin”. Penn era bine dispus si a ris cu pofta de farsa amicului britanic.

„Nu-mi amintesc absolut nimic din toate astea. Mi le-a povestit Phil. Stiu doar ca m-am trezit la un moment dat brusc, complet limpede la minte, si Sean incerca sa ma care in camera mea de hotel. I-am propus sa mergem sa bem ceva”, spune Gary rizind. Dar lucrurile s-au agravat, „distractia” l-a costat si legatura cu Isabella Rossellini si, cind a ajuns la doua sticle de vodca pe zi, s-a internat la dezalcoolizare. Acum e „curat si uscat”, ceea ce, spre usurarea colegilor si prietenilor, nu i-a afectat deloc simtul umorului si spiritul sclipitor.

Dar a avut proasta inspiratie sa se insoare in 1997 cu Donya Fiorentino, o femeie pe care a cunoscut-o la clinica de dezintoxicare, unde ea se afla pentru a scapa de dependenta de droguri. Cuplul are doi baieti, dar, dintre cei doi soti, nu a fost Oldman cel care a cedat in fata vechiului viciu, ci Donya, care a ajuns si la Urgenta din cauza unei supradoze. In 2001 actorul intenteaza divortul, dar Fiorentino lupta murdar ca sa-l tina cit mai departe de copii, scotind la iveala lucruri din trecut. Deocamdata, justitia a decis ca Gary are acum o viata echilibrata („Duc o existenta de-a dreptul plicticoasa”), dar batalia continua.

„Imi place sa ma izolez de lume, asa ca de cele mai multe ori ma imbatam acasa. Nu beam ca sa ma socializez, nici de dragul gustului bauturii. Cineva spunea ca alcoolicii sint egomaniaci care, in adincul sufletului, se detesta. O definitie perfecta”

Data nasterii: 21 martie 1958
A cintat in duet cu David Bowie si apare in videoclipul „Since I Don’t Have You” al trupei Guns’n’Roses
Colectioneaza tablouri. Se stie ca are un Rembrandt, un Renoir si un Toulouse-Lautrec
Biblioteca lui contine eseuri despre Bertold Brecht, poezii de Roger McGough, integrala Shakespeare si Jane Austen Romanul „Vioara” de Anne Rice e inspirat de felul in care Oldman l-a interpretat pe Beethoven in „Iubire nemuritoare”.

Camelia Ghioc

Sursa: PRO TV Magazin