François Ozon despre Jeune & Jolie

De la trezirea sexualităţii şi prima ei experienţă, la explorarea dragostei şi căutarea identităţii. Lungmetrajul a intrat de săptămâna trecută pe ecranele româneşti şi le are în distribuţie pe Charlotte Rampling (Melancholia, Swimming Pool, The Duchess, Asfalt Tango, Never Let Me Go) şi Marine Vacth, la debut.

“Adolescenţa este o perioadă foarte dificilă”, este de părere regizorul François Ozon (Dans la maison, Potiche, Swimming Pool, 8 Femmes). “Copiii descoperă că părinţii lor nu sunt eroii pe care îi credeau ei a fi. Descoperă că le-au ascuns lucruri, că i-au minţit. Adolescenţilor trebuie să li se spună adevărul şi au nevoie de sinceritate. Ei sunt pe cale să descopere că lumea adulţilor e plină de minciuni şi ipocrizie, aşa că le pot deveni dintr-o dată ostili părinţilor care tocmai au căzut de pe piedestaluri”.

Realizarea filmului Dans la maison (2012) – unde personajul principal era un elev de liceu – a fost o plăcere atât de mare pentru François Ozon încât, spune el, “mi-am dorit să lucrez din nou şi cât mai curând cu actori tineri”. “Şi, cum în ultima vreme am tot filmat băieţi, acum am vrut să filmez şi o fată”.

“Internetul” tinereţii lui François Ozon şi povestea psihiatrului din film

În timpul documentării pentru film au existat o serie de întâlniri cu ofiţeri ai poliţiei care se ocupă cu delincveţa juvenilă şi care au experienţă în noile forme de prostituţie. “Lucrurile s-au schimbat mult de când am fost eu tânăr”, spune François Ozon. “Mai precis, mijloacele de comunicare sunt mult diferite: acum sunt smartphone-uri şi aplicaţiile de internet, pe vremea mea era doar Minitel-ul (un predecesor al internetului din anii ‘80 – n.red.)”.

Deasemenea, în cadrul documentării, François Ozon s-a întâlnit şi cu un psihiatru care lucrează mult cu tineri: Serge Hefez. Impresionat de această întâlnire, regizorul i-a propus psihiatrului rolul similar din filmul său. Ba chiar a împrumutat din cabinetul acestuia scaunele! “Doctorul Serge Hefez a fost foarte bun la repetiţii. Doar că i-am atras atenţia că zâmbeşte un pic cam prea mult. El mi-a zis că e un obicei reflex din viaţa reală de medic. De cele mai multe ori, tinerii pacienţi vin la el forţaţi de părinţi, în ciuda dorinţei lor, aşa că el trebuie să le câştige încrederea cât mai rapid”, a povestit regizorul.

Foto: @ Wild Bunch