Forța fie cu voi!

Cred ca iar au ceva aștia în primavara pentru ca de la o vreme nu mai am reacții adverse la muzica manufacturata la noi ca-n gara unde totul poarta eticheta „3 la 10.000”. De ceva timp colegii îmi spun ca arat ceva mai bine, nu-mi mai tremura cana de cafea în mana, nu-mi mai caut febril pachetul de țigari și ca irascibilitatea mea tinde spre 0.

Culmea e ca, vazandu-ma în fiecare zi cu CD playerul la purtator și caștile bine îndesate în pavilioanele urechilor colegii au banuit (bine, zic eu) ca starea de bine trebuie sa vina din ce ascult eu (oare o fi muzica româneasca?) atunci cand ma înghesui în autobuz sau cand aștept liftul sa ma duca la etajul 10 (atat acasa, cat și la serviciu).

Pai, aproape ca au ghicit. Diminețile le începeam cu Balanescu Quartet, foarte apreciați în Marea Britanie (acolo și-au și început activitatea) de nume ca Pet Shop Boys sau Kate Bush. Ma încanta teribil „viziunile” lor asupra creațiilor Kraftwerk (nemții sunt printre preferații mei, se jucau cu muzica electronica din vremea în care mulți DJ de acum erau in scrisorile de dragoste ale parinților lor) și discul (sa-i spunem „tribute”) dedicat Mariei Tanase. Serile le rezervam celor de la NSK, cele trei discuri ale lor sunt executate cu simț de raspundere observat și de juriul „Decouvertes Eletroniques” în 2000 (cine știa la vremea aceea ca ei sunt premiați în buricul Europei?).



Și atunci, se pune întrebarea: exista muzica româneasca atat de buna încat sa nu mai fie nevoie sa se verse tone de cerneala prin presa și sa-și încerce ziariștii sagețile pline de venin?

Se poate juca cineva atat de maiastru cu cele 7 note despre care un stomatolog (care a facut bani numai din muzica) spunea ca fiind putine e normal ca totul sa se repete? Consider ca da.

Poate ca fiind puțina e un lucru și mai bun. Și mai bine ar fi daca în loc sa se dea zeci de telefoane dupa informații de genu’ „cine cu cine a mai hațanat patul”, „pe banii cui scoate aia videoclip”, „de ce înjura aia cand se întalnesc”, ziariștii ar ieși din „The Dark Side Of The Force” (ca tot suntem în zodia „Star Wars”) și ar mai scrie și despre ce e cu adevarat notabil și propovaduibil în randul ascultatorilor de muzica.

Cetin Rașit