Forma piscinelor – dupa forma mingii de rugby

Cecilia Stroe
Fost jucator de rugby la echipa naționala a României, Marcel Toader, directorul general al Bleu Ciel Group, și-a descoperit adevarata vocație, cea de om de afaceri, dupa Revoluție.

Considera ca în viața singura soluție pentru a reuși este munca, iar despre construcția de piscine, principalul obiect de activitate al companiei sale, spune ca este o meserie în care le îndeplinești oamenilor visele.

Profita de șansa atunci când ți se ofera și strânge bani atunci când îi ai, este deviza lui Marcel Toader – învațata de la un prieten, pe când se afla în Franța, dupa ’90 („am ramas toți jucatorii din echipa în strainatate, unii în Franța, alții în Anglia sau Italia, ca așa era moda”).

Aceasta deviza a fost experimentata cu succes la întoarcerea în România, dupa șase ani de munca în strainatate, mai întâi în construcții, pe un șantier și apoi în construcția de piscine.

„Oamenii, în general, au tendința sa strânga bani atunci când au puțini: își limiteaza cheltuielile, se îmbraca prost și imaginea lor este proasta. Dimpotriva, eu cred ca banii aceia puțini trebuie sa-i cheltuiești pe toți, sa te simți bine, sa ai energie sa te trezești dimineața și sa faci alți bani”.

Prima investiție a lui Marcel Toader în România – o investiție greșita, într-un restaurant – nu l-a descurajat, ba dimpotriva.

„A fost un pas greșit, pentru ca nu ma pricepeam și daca investești într-o activitate la care nu te pricepi, pierzi; mai bine n-o faci. Sau, cum spun occidentalii, nu exista afacere proasta, înseamna ca nu te-ai ocupat bine de ea”.

Ramas fara capital – „toți banii pe care-i strânsesem timp de șase ani în Franța s-au dus pe apa sâmbetei” – a cochetat o vreme cu televiziunea, ca prezentator de știri.

„Întâmplarea a facut sa facem un clip publicitar, de fapt un teleshopping la televiziunea la care lucram; fiecare a pus ce a vrut, eu am scanat dintr-un catalog de piscine câteva imagini și-am facut un clip de un minut; dupa primele doua saptamâni primisem 54 de apeluri, dupa primele șase luni – 1.300 de apeluri”.

Pușca de vânatoare

Primul client al lui Marcel Toader a fost fotbalistul Marius Lacatuș, în urma cu patru ani și jumatate. Apoi, pentru a pune afacerea cu piscine pe picioare, și-a vândut o pușca de vânatoare pe care o avea în casa („valora o mie de dolari”) și s-a mai împrumutat de bani de la prieteni, pentru a plati pe șase luni chiria sediului companiei proaspat înființate, Bleu Ciel.

„Trebuia sa am sediul companiei într-o vila, pentru ca nu poți sa-l aduci oriunde pe un client care cumpara o piscina de câteva mii de dolari. În România imaginea este foarte importanta în acest tip de activitate. La noi conteaza mult pentru omul care a reușit în România, fie prin inteligența, fie printr-un ‘tun’, sa vada ca este respectat. Nu poți sa te duci la un client român în salopeta, nu accepta; în Franța este invers, daca te duci îmbracat elegant la un client te considera fațarnic”.

În primul an a construit 19 piscine, în doilea 35, iar banii strânși a hotarât sa-i reinvesteasca. Sfatuit de niște prieteni francezi, „oameni care se pricep sa faca afaceri”, a hotarât sa deschida o sala de fitness în complexul studențesc Regie.

„Mergând tot timpul prin discoteci am aflat de o sala goala, o mie de metri patrați. Am amenajat-o împreuna cu un prieten din Târgoviște și în prezent Viva Fitness are în jur de 3.700 de clienți”.

Asta pentru ca, precizeaza el, a mers dupa un alt principiu decât cel practicat de concurența: „prețuri mici și câștigi la volum. Și merge foarte bine”.

La clubul de fitness exista pista de alergare, steppere, sauna, iar clienții sunt în marea lor majoritate studenții: „Le facem un preț promoțional; în timp ce pentru cei din exterior 31 de ședințe costa 500.000, pentru studenți același numar de ședințe costa 250.000 de lei”.

323.000 de dolari și o groapa de gunoi

Marcel Toader locuiește în Floreasca. Nu întâmplator așadar, a treia investiție pe care a facut-o, clubul Bleu Ciel se afla pe locul unde în urma cu patru ani se gasea groapa de gunoi a cartierului bucureștean.

„Tot trecând pe-aici vedeam locul gol, era o padurice și o groapa de gunoi. Am stat nopți întregi pe o buturuga aici, gândindu-ma ce sa fac. Am avut noroc de un director din Ministerul Învațamântului care lucra la investiții, i-am explicat ce vreau sa fac pe spațiul acesta și m-a ajutat sa-l iau. Mi-a trebuit un an sa-l aranjez și 323.000 de dolari”.

A pornit de la zero, își amintește managerul; numai din piscina a scos 12 tractoare cu dubla remorca de gunoi, câini morți, tomberoane, de toate.

Dupa care, timp de o sâmbata și o duminica, împreuna cu patru angajați a defrișat zona. „Am taiat 54 de pomi, i-am scos din radacina pe cei care erau uscați, strâmbi și așa mai departe”.

În prezent, clubul Bleu Ciel funcționeaza cu circuit închis și intrarea se face pe baza de card.

„Exista o piscina și o sala de aerobic numai pentru doamne, este un cerc foarte restrâns. Este o altfel de imagine, aici am selectat clientela prin preț. La început practicam un preț normal, veneau fel și fel de oameni, mai buni sau mai rai. Apoi am marit prețul și, de altfel, oamenii rai nu stau între cei buni; când sunt mai mulți dintre cei buni, cei rai sunt foarte puțini, se simt stingheri, nu au cu cine vorbi”.

Românului poți sa-i vinzi orice

La ora actuala, Bleu Ciel Group înseamna Viva Fitness, clubul Bleu Ciel și firma de piscine. Conform managerului, „toate merg foarte bine”.

În ceea ce privește piscinele, prețurile variaza în funcție de forma și de dimensiuni, de la o mie de dolari la o suta de mii de dolari.

„Românii le vor ori pe cele mai mici, atunci când nu au loc, ori pe cele mai mari și mai complicate. O piscina poate avea sisteme de filtrare ultraperformante, poate avea proiectoare subacvatice, sistem de înot împotriva curentului, de tratare automata a apei, electroliza, reglarea automata a pH-ului, dar și robot, microprocesor, fibra optica, sistem de încalzire, poate fi acoperita, cu sistem telescopic de acoperiș, cu telecomanda, exista ‘n’ posibilitați”.

Cea mai scumpa piscina este cea cu debordare, cu ochi de apa, explica Toader, iar în România exista doar doua.

„Una este piscina de la hotelul Orizont din Predeal și cealalta aparține unei persoane fizice, i-am facut-o eu”.

Fața de concurența de pe piața în acest domeniu de activitate, Marcel Toader considera ca nu are a se teme, datorita sistemului de piscine pe care-l importa din Franța, unul care dupa cum spune, se adapteaza perfect condițiilor din România.

„În Franța, eu am lucrat într-o firma care vindea 200.000 de piscine pe an și erau aproximativ 50.000 de meseriași piscinari acolo. I-am întrebat pe toți care este cel mai bun sistem de adus în România: le-am spus ca aici este frig iarna, minus 10 grade, ca vara este foarte cald și sunt trepidații, un lucru foarte important la construcția unei piscine. Eu aduc acum în România un sistem canadian, cu panouri de oțel care sunt garantate vreo 50 de ani în pamânt, cu liner clasic, cu sisteme de filtrare cu nisip – cea mai buna soluție pentru filtrare la noi unde atmosfera este foarte poluata – și cu fundul bazinului complex, cu o panta lina pentru copii și un trunchi de piramida pentru bazinul mare, care da stabilitate piscinei în caz de cutremur”.

În acest tip de activitate, cea mai buna publicitate este piscina pusa în pamânt, care funcționeaza foarte bine, considera Toader, în opinia caruia cel mai mare avantaj al sau a fost „lecția foarte bine învațata în strainatate”.

„Eu am studiat psihologia și sunt specializat în tehnica vânzarii și în tehnica manipularii. În România, oamenii nu au termen de comparație. Teoretic, poți sa-i spui omului orice, poți sa-i vinzi orice, numai ca eu vreau sa-i vând ceva bun. La prima piscina pe care am facut-o, cea a lui Marius Lacatuș, nu am schimbat pâna în prezent nimic, nici macar o pompa; n-am schimbat nici o pompa la nici o piscina pe care am facut-o”.

Pentru ca un client sa fie mulțumit, o piscina trebuie sa coste cât mai puțin în exploatare, explica managerul. De aceea, el prefera sa-i învețe pe clienți cum sa își întrețina piscinele – „n-are rost sa le iau 200 de dolari pe luna și sa ma duc sa le pun clor”.

Clienții care amenința cu pistolul

Reușita în afaceri începe cu nopți albe, iar în activitatea pe care o desfașoara el, cea mai mare problema o constituie oamenii, crede Toader.

„Fiecare muncitor român are o problema, psihica, familiala, de trecut și așa mai departe, trebuie sa ai grija de fiecare în parte și sa faci de așa maniera încât sa fie bine a doua zi. Și niciodata nu e bine”.

Pe lânga „problemele existențiale mari” pe care le au oamenii în România, explica el, în general angajații nu se gândesc ca își câștiga existența, ci ca își îmbogațesc patronul.

„De exemplu, daca te vad cu o mașina mai buna, zic: uite, șmecherul! Nu se gândesc ca eu într-un an pot sa mor de zece ori, ca fac 120.000 de kilometri pe an și câteodata dorm în mașina, ma chinui sa nu adorm, trebuie sa fiu peste tot, pentru ca eu aduc banii și eu semnez contractele”.

În prezent, Bleu Ciel Group are 40 de angajați, dar dupa cum spune, Marcel Toader se ocupa singur de tot ce înseamna contracte, clienți, furnizori.

A încercat o data sa lucreze cu un reprezentant comercial, dar i-a fugit cu tot cu clientela, cu prețuri și cu lista de furnizori.

„Acum numai eu știu prețul de achiziție și numai eu vând. Un angajat poate oricând sa se duca la concurența; poți sa-i faci contract de fidelitate de 10.000 de ori, se duce pe contract de colaborare și spune tot ce se întâmpla aici. Sau invers. Dar eu îmi respect concurența”.

Construcția de piscine este o meserie foarte dificila, în care depinzi de factori pe care nu-i poți controla, ca de exemplu, vremea.

Daca ploua nu se poate lucra și astfel pot aparea întârzieri la termenul de execuție. O mare problema e întârzierea pentru doritorii de piscine autohtoni, explica managerul.

„În România, oamenii care au bani înțeleg mai puțin faptul ca nu ai putut sa execuți alte piscine, contracte semnate înaintea contractului lor și ca totul se decaleaza. Suna telefoanele, ți se spune ‘las’ ca ți-arat cine sunt eu’, am avut oameni care au tras cu pistolul în aer pentru ca n-au avut piscina la timp, m-au amenințat ca ma omoara”.

Marcel Toader mai crede ca, daca anumite persoane carora le-a facut piscine i-ar plati ce îi datoreaza, la ora actuala ar fi „cineva”.

„Banii în aceasta afacere îi încasezi foarte greu, tocmai pentru ca lucrezi pentru persoane importante. Considera ca daca au puterea pot face orice cu tine, faptul ca ai întârziat cu 3-4-5 zile nu e un capat de țara, dar ca sa nu mai recuperezi 20% din valoarea unui contract este grav. Nu le pasa ca tu ai investit, ca ramâi fara beneficiu la piscina respectiva sau ca ai oameni pe care trebuie sa-i platești. Sunt persoane care îmi datoreaza și 30.000 de dolari. Se vad cu piscina în curte și se agața de orice ca sa nu plateasca, dar nu ai ce sa le faci”.

Zbor deasupra unui cuib de cuci

Anual, cifra de afaceri a Bleu Ciel Group se situeaza în jurul cifrei de 12 miliarde de lei – „mai mult sau mai puțin, daca nu fura unul, daca nu fura altul”, explica Toader, care zice ca de la angajați a avut multe de patimit.

Dupa cum spune, unul dintre directorii sai – „prieten de 21 de ani, facusem armata împreuna” – i-a furat bunuri în valoare de 1,2 miliarde de lei; alta data, un muncitor, suparat ca a fost concediat dupa ce pusese benzina în loc de motorina într-o furgoneta Ducato, provocând o paguba de 6.000 de dolari, și-a facut copie dupa chei, a intrat la club și a vorbit la telefon, pe un numar cu 89.89… de 177 de milioane de lei.

„I-am facut piscina directorului general RomTelecom pe Argeș, i-am povestit ce mi s-a întâmplat și mi-a spus ca am de plata la telefon cât o uzina cu 2.000 de angajați. Eu la acea vreme aveam zece”.

Omul sfințește locul, este convins Toader, dar din pacate, adauga el, vrei sa investești și te lovești tot timpul de uși închise. Ar fi vrut sa se ocupe de administrarea piscinelor publice.

„M-am lovit de Regia Generala a Apelor, am vrut sa iau ștrandul din Militari, apoi ștrandul Ciurel, dar n-am putut. Când veneam de la Pitești, vedeam ștrandul Ciurel umplut cu apa unde a fost cimitirul și o mare de oameni faceau baie acolo. Este cumplit sa vezi așa ceva, când o gramada de oameni ar fi interesați sa investeasca în așa ceva”.

Marcel Toader e de parere ca, atunci când e vorba de o investiție, conteaza foarte mult sa fii proprietar pe ceea ce faci.

„Eu am avut un curaj teribil sa investesc aici atâția bani cu un contract de asociere în participațiune cu Ministerul Învațamântului. La noi, oamenii fac precum cucii, își pun ouale în cuibul altuia. Cum îl vad amenajat, foarte frumos, îl vor înapoi, de unde înainte treceau toți pe lânga el”.