Florin Piersic Jr. – Lecţia de poker

– Te afli pentru prima oară la o masă de poker? Ai mai
jucat până acum?
N-am mai jucat până acum. Ştiam regulile pokerului clasic. Dar
varianta Texas hold ‘em e mai bogată în posibilităţi de răsturnare
a situaţiei.
– Cine joacă cel mai bine dintre voi? Cine blufează cel mai
natural?
Naumovici. Zis Belea. Aşa i-a rămas porecla din armată. Am făcut
armata împreună.
– Cine crezi că va ieşi câştigător?
Nu eu, în niciun caz. Eu mă duc acolo doar ca să învăţ. E o
experienţă nouă.
– Care e miza jocului?
Încă nu ştiu. Există nişte bonificaţii pentru fiecare loc din
clasament, la fiecare partidă. Trebuie să ieşi pe unul dintre
primele locuri ca să simţi ceva în buzunar. Deci, cum spuneam, nu-i
cazul să mă-ntrebi pe mine despre asta.
– În viaţa reală, ai pierdut vreodată la jocul de
cărţi?
Da, dar eram foarte puşti. Şi jucam pe bani puţini. Miza era
simbolică, atât cât să ne motiveze. Cred că e mai sănătos să joci
în felul ăsta, cu prietenii, nu să dai în patimă şi să ajungi să-ţi
arunci cheile de la maşină pe masa de joc. Pokerul e cool doar dacă
rămâne o modalitate de socializare. Cunoşti nişte oameni şi îi
observi la masa de joc. Nu văd pokerul ca pe o cale rapidă de a
face bani. Aşa e doar în filme. Şi filmele nu sunt decât nişte
poveşti care n-au legătură cu realitatea.
– Care este cea mai mare sumă pe care ai pariat-o
vreodată?
Nu cred în jocurile de noroc. Aşa că n-am pariat. Nu cred în banii
câştigaţi prin ceea ce oamenii numesc „noroc”. Cred că banii ăia o
să-ţi ia ceva înapoi. Aşa că nu joc.
– Care e valoarea banului, pentru tine?
E exact aia care stă scrisă pe bancnotă. În cifre şi litere.
Atât.
– Spune-mi în ce proiecte mai eşti implicat?
Ironic. „Zaruri şi cărţi” la Teatrul Metropolis. Joc în spectacolul
ăsta de ceva timp, nu-i o premieră. Altfel, nimic nou. Când o să
fie cazul, promit să te-anunţ.