FLAT PACK

Nu știu alții cum sunt, dar eu am impresia certa ca a început ca un banc. I-auziți: „Ce succes aveți…Ar trebui sa-i faceți musai o continuare!” „Ha, ha, și cum o sa-i zicem ? Ocean’s 12 ?!?!” Exact.

Ei, dragii moșului, numai ca pe lume exista felurite glume – unele mai proaste, altele mai bune, unele mai ieftine și altele mai scumpe. Scurta istorie: primul Ocean’s 11, regizat în 1967 de Lewis Milestone, era o minivacanța pe banii Hollywood-ului pentru Rat Pack & Co.

Al doilea Ocean’s 11 (2001), în fapt remake-ul primului, era un heist movie (adica jafuri, jefuitori și jefuiți) elegant și pe alocuri chiar inteligent, totodata ocazie pentru Steven Soderbergh de a demonstra a doua oara (dupa Out of Sight) ca poate face cinema și pentru a ne/se amuza.

Ajungem astfel la acest al treilea Ocean’s 11 (plus una, sic!) și ultimul (sper) pe lista; un soi de miș-maș scris pe colțul mesei, regizat din reflex, filmat de SS însuși (sub pseudonimul Peter Andrews) într-un stil relaxat care se vrea cool dar nu e decât letargic; un sequel inutil, stralucitor (Colgate oblige!) și semi improvizat, dar nu în sensul bun (John Cassavetes, Woody Allen) ci în cel rau – recte emisiunile de revelion neaoșe.

Nu mai e un secret pentru nimeni, sper, faptul ca regizorul Soderbergh și-a pierdut în epoca post-premiatelor Erin Brockovich și Traffic impactul și finețea de pe vremea când facea filme care mai independente (sex, lies & videotape, King of the Hill), care mai experimentale (Kafka, Schizopolis).

Așa se face ca din noul sau opus nu ramânem decât cu partitura lejera a irlandezului David Holmes, cu secvența suprarealista din Amsterdam, unde Batman, Tyler, Bourne și Cracker vorbesc pe rând și se înțeleg separat – un soi de sinteza a filmului – și cu un Vincent Cassel surâzator și importat, mare amator de capoeira (sper ca am scris corect). în fapt, Soderbergh reușește (?!) un heist movie fara heist, ceea ce ar fi fost poate o performanța în sine, daca filmul nu (s-)ar fi pierdut definitiv în momentul în care o celebra actrița a dorit sa treaca drept o actrița celebra, iar un celebru actor a dorit sa para inteligent.

Pâna la urma acest 12 plus 1 seamana cu o sticla de lichior de cacao – aproximativ faina când o bei, dar a doua zi te apuca o greața de nedescris.

Andrei Cretulescu