Flat Coated Retriever

Este 100% Retreiver, este minunat, frumos, blând și inteligent – cu toate acestea, este total eclipsat de popularitatea uriașa a „verilor” sai, Labradorul și Goldenul. Istoric vorbind, el a fost, totuși, primul. Cândva foarte apreciat, Flatul a suferit o brusca și puternica scadere de popularitate, intrând într-un con de umbra.

Faimos câine de vânatoare, excepțional companion, blând, sclipitor de inteligent, frumos și elegant – oare ce-i lipsește? Se pare ca singur lui defect este acela de a fi prea… discret.

Cu puțin înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, a început sa se vorbeasca despre o noua categorie de câini de vânatoare – Retrieverii – o „invenție” tipic britanica. Generalizarea tirului cu pușca a produs și evoluția tehnicilor de vânatoare, astfel încât folosirea câinilor de aret nu mai era suficienta.

Drept consecința, a aparut necesitatea selecției unor câini care sa aiba o noua specializare: cautarea și aportarea vânatului împușcat, în special pentru vânatul cu pene – altfel spus, un rol mai puțin nobil, dupa cum considerau specialiștii epocii. Și, cum li se parea ca rasele de pontatori sunt prea aristocratice pentru a fi puse la aceasta „munca de jos”, eleganților Pointeri și Setteri li s-au cautat un fel… „valeți”.

Soluția problemei a venit de pe celalalt țarm al Atlanticului, din insula Terra Nova. Înca de prin secolul al XVIII-lea, câinii de pe aceasta insula erau apreciați pentru extraordinarele lor aptitudini de înotatori și aportori. Primul port englez în care câinii din Terra Nova au „debarcat” a fost Poole. Numiți la acea vreme Câini de Saint John, ei au fost baza selecției pentru o noua generație de câini de vânatoare: Retrieverii.

Misterul unui insucces
Așadar, în crescatoriile engleze se lucra pentru selecționarea unor noi rase de vânatoare, cu o specializare precisa. Câinii de Saint John au fost încrucișați cu alte rase pentru a li se îmbunatați viteza și mirosul. În 1860, la expoziția din Birmingham, a aparut un câine numit Wyndham. El a fost prezentat ca fiind un Wavy Coated Retriever, adica Retriever cu Par Ondulat.

Foarte probabil, acesta avea în genealogia sa Câini de Apa, în special din rasele engleze, fapt care ar explica aspectul blanii. Dar, în aceeași masura, ne putem gândi la un aport de sânge de Setter sau Collie. În 1859, un „var” de-al Wavy Coated Retriever fusese deja recunoscut drept rasa distincta: este vorba despre Curly Coated Retriever. Unii specialiști cred chiar ca primele exemplare de Wavy au fost rezultatul încrucișarilor dintre Curly, Water Spaniel și Setter. Flat Coated Retrieverul este descendentul direct al Wavy Coated Retrieverului. Istoricii rasei sunt de acord ca Flatul a fost creat de Sir Shirley, fondatorul Kennel Clubului, și de fiica sa, Evelyn Shirley dÂ’Ettington.

Munca lor a constat în a împerechea Wavy Coatedul cu diverse rase, mai ales cu Setter și Collie, ceea ce i-a adus Flatului un plus de inteligența și docilitate, dar i-a modificat și aspectul blanii. Nu este vorba de un capriciu care sa corespunda anumitor considerații estetice. Parul plat este mai impermeabil și mai ușor de întreținut, adica este ideal pentru un Retriever care lucreaza cu placere în apa. Chiar daca denumirea Flat Coated este folosita pentru prima data în Cartea de Origini engleza în anul 1870, rasa a primit oficial acest nume abia în 1898.

Era de așteptat ca Flatul, fiind creația lui Sir Shirley – parintele Kennel Clubului – sa beneficieze de aura creatorului sau. Ceea ce s-a și întâmplat, dar numai o scurta perioada de timp. La începutului secolului al XX-lea, el era cea mai populara rasa de vânatoare engleza. Momentul sau de glorie se situeaza exact în perioada eduardiana (1901-1910), dupa care Flatul a intrat în declin, pentru mulți ani.

Unii specialiști cred ca secretul acestui insucces s-a datorat unor nefericite încrucișari cu Barzoi, facute de crescatori în scopul de a îmbunatați maxilarele Flatului. Aceasta ipoteza este contestata de alți autori, care spun ca fost vorba nu despre Barzoi, ci despre Collie. Oricum ar fi fost, toți sunt de acord ca, la începutul secolului trecut, morfologia Flatului a suferit o degradare importanta. Iar pentru ca dezastrul sa fie complet, era exact perioada în care Labradorii și Goldenii începeau sa fie tot mai apreciați.

Așa ca, în timp ce crescatorii de Flat Coated se straduiau sa-și „repare” rasa, ceilalți doi „veri” s-au instalat la conducere. Raul facut s-a reparat în câteva decenii, dar, în ciuda aspectului elegant și a caracterului sau minunat, Flat Coated Retrieverul nu a mai reușit sa recupereze terenul pierdut. De altfel, având în vedere numeroasele lui calitați, se spune despre Flat ca, în familia Retrieverilor, el este un uriaș ascuns de umbra a doi giganți – Goldenul și Labradorul.

Familia este sacra
Diferențele între rasele de Retrieveri nu se rezuma doar la morfologie. Și în privința caracterului exista deosebiri, nu foarte mari, dar lesne de observat. Flatul este deosebit de blând, sigur pe el și foarte vesel – caracteristici comune pentru toți Retrieverii. În schimb, se spune despre el ca ar fi cel mai tandru și atașat, chiar un pic cam prea „lipicios”.

Este un excelent câine de familie, care are nevoie sa fie alaturi de stapânii lui, deci nu poate sa-și duca zilele într-un padoc. Se poate adapta la viața într-un apartament, cu condiția sa-i oferim zilnic un pic din timpul nostru, pentru activitați sportive. O veritabila complicitate îl leaga pe Flat de stapânii lui, alaturi de care dorește sa fie în permanența. Este calm, receptiv, înțelege orice cu ușurința.

Cu toate acestea, blândețea și docilitatea lui de Retriever nu trebuie sa ne faca sa-l lasam fara un minimum de educație, mai ales ca dresarea unui Flat nu prezinta nici o dificultate. Este mai puțin navalnic decât ceilalți Retrieveri, iar ca sa va asculte nu trebuie sa lucrați prea mult, condiția fiind ca el sa nu simta vreodata o forma de brutalitate în atitudinea dumneavoastra.

În dresaj, aptitudinile naturale ale unui Flat nu întârzie sa se exprime: de exemplu, cu el pare mult mai ușoara învațarea mersului în lesa, decât în cazul celorlalți Retrieveri. În schimb, la fel ca la Curly Coated, el se maturizeaza mai târziu. Ca sa avem un câine cu o „minte de adult”, trebuie sa așteptam doi ani și jumatate, trei. Acesta este motivul pentru care vânatorii prefera Labradorii și Goldenii, care sunt mult mai precoce. În plus, crescatorii și dresorii au remarcat ca cea mai mare eroare este sa se încerce dresarea unui Flat fara sa se țina cont de marea lui sensibilitate.

Sa nu va închipuiți ca, daca este un înotator și un vânator înnascut, Flatul nu știe sa joace și alte roluri. Blândețea și inteligența îl fac sa fie foarte util omului. Astfel, din ce în ce mai des Flatul este folosit drept câine însoțitor pentru nevazatori, deoarece specialiștii spun ca el are avantajul de a fi mai puțin energic decât Labradorul, mai înalt și mai atașat de stapân. De asemenea, este utilizat drept câine-salvator – nu conteaza daca e vorba sa salveze pe cineva din apa, de sub zapada sau din darâmaturi. Și, cine știe, poate chiar aceste noi specializari îl vor ajuta sa recâștige o binemeritata popularitate.