„Mi s-a intamplat in viata asta sa iubesc… Si pentru ca trecutul e doar ceea ce ne face astazi mai intelepti, am sa vorbesc despre prezent. Sunt o femeie ca oricare alta, care si-a luat toate portiile de fericire si nefericire disponibile in stocul vietii. Traiesc acum o iubire care ma face, in cea mai mare parte a timpului, sa zambesc a bine si a bucurie. Cum nu prea stiu iubiri perfecte decat la inceputul lor, mai am si zile in care ma impiedic de vreun gand enervant sau de vreo situatie care imi consuma ceva timp pana o accept. Dar m-am prins, din varii motive strasnice, ca iubirea e cea mai frumoasa intamplare a vietii… Am un barbat care ma intregeste, cu care pot sa fiu exact cine stiu bine ca sunt si care ma tot uimeste, zilnic. L-am cunoscut… erou, multiplu campion mondial, pionier in zeci de actiuni ultra periculoase, primul om din lume care a depasit viteza sunetului in cadere libera, primul care a traversat Canalul Manecii cu un wingsuit… L-am urmarit cu niste batai in plus de inima cum face acrobatii si cascade periculoase cu elicopterul, cum forteaza toate limitele tehnice si umane in raliuri sau in alte sporturi, ma uit cat e de organizat in tot ce face, cata seriozitate pune la bataie in orice proiect, cata disciplina de viata are… Si nu incetez sa-l admir exact pentru ceea ce e si pentru tot ce a facut si face in aceasta viata. Nu uit nicio clipa cine sunt langa el, pentru ca ne uitam ochi in ochi si stim de ce suntem impreuna. Pentru ca ne iubim si avem atatea sa ne spunem si atatea sa facem impreuna… Cand nu e al lumii, e barbatul meu, care stie exact ce ma face fericita si pe care stiu sa-l fac fericit in atatea feluri, ca toate femeile care-si iubesc drept barbatii. Poate ca suna ciudat, dar ma topesc cand imi vad eroul… ducand gunoiul sau udand florile. In momentele acelea e omul meu… si-atat. E jumatatea mea de viata, e inspiratia si bucuria mea, e a doua bataie a inimii mele. Si n-am de gand sa ma las prostita de tipare, nu ma intereseaza ce zi e maine, cand azi iubesc atat de frumos… Stiu, oamenii vor sa fie perechi, vor sa se duca pana la capat de mana si e tare frumos cand se intampla. Dar, daca viata ar fi mereu despre Azi… si nu neaparat despre Maine…?
Mihaela Rădulescu: „Am şi eu zile proaste, facturi care mă chinuie, stări de…”
Ca orice femeie care iubeste cu incredere in ea, ma uit la barbatul meu grozav si zambesc…
M-a intrebat cineva, nu demult, daca barbatul meu mai e asa un erou dupa ce l-am cunoscut cu toate bunele si relele, dupa ce l-am invatat pe de rost acasa, intre 4 pereti, unde nu sare nici de pe dulap si nici nu da autografe fanilor. Culmea, iubirea care incepuse din admiratie, a dublat si admiratia, pentru ca omul asta e adevarat, e un barbat in toata puterea cuvantului, dar lasa la iveala, in cele mai neasteptate chipuri, un copil care inca viseaza, care stie sa se bucure fantastic de viata, care nu vrea sa fie om mare in fiecare secunda, care se joaca de-a tot ce-l face fericit, chiar daca uneori pare ca se joaca si cu viata lui…
Fiecare femeie isi iubeste barbatul vietii ca pe un erou, pentru ca mai ales de el depinde fericirea si forta ei. Nicio femeie nu e intreaga fara iubire, fara barbatul potrivit… la prezentul potrivit. Sigur, avem copii minunati care ne fac sa mutam munti si sa fim wonder-women, dar cu barbatul potrivit alaturi, zburam peste orice munte ne sta in cale…
Da, iubirea e cea mai frumoasa intamplare a vietii…
Mihaela”
Foto Facebook